Privind puțin spre trecut: Sferturi de finală - sferturi de mere, semifinale (sau cum am depășit un AVC)

Zilele trecute m-am împiedicat, de bucurie, de o sticlă de cidru. Cred că a fost un semn. A ajuns într-o tigaie, ca să nu se simtă puiul singur. Mă bucur că nu am păstrat-o pentru meciul Maroc - Spania. Stadionul Education City a adunat 44.667 de suporteri pentru înfruntarea acestor echipe, dar la finalul meciului a adunat și multă dezamăgire din tribunele ce au revenit suporterilor Spaniei.

DRAMATIC este cuvântul care ar putea caracteriza acest meci. Au fost 120 de minute de joc de uzură. În minutul 27, Marco Asensio (Spania) a lovit cu putere mingea, care nu a vrut să intre în poarta lui Bono. În minutul 42, Nayef Aguerd (Maroc) a ratat un gol la mustață. Numai că nu a ajuns cu mustața la minge.

Cu 0-0 după 120 de minute, s-a ajuns la penalty-uri. Nu am înțeles nimic din ce s-a întâmplat cu Spania. Păreau vlăguiți, demoralizați, astfel că Sarabia, Soler, Busquets ratează, iar pentru Maroc înscriu Sabiri, Ziyech și Hakimi, care duc echipa în sferturile de finală. Ibericii se retrag, astfel, pentru a face loc unei echipe surprinzător de puternice, cea a Marocului.

O surpriză plăcută am avut și în afara fotbalului, când m-am trezit cu două plase de mere "botul-iepurelui" de la frații noștri de peste Prut. Maaare bucurie! Sunt merele mele preferate și ale Lolitei-microbista. Așa că am pregătit sferturi de mere la cuptor, cu unt, puțin zahăr brun și scorțișoară pentru meciul Portugalia - Elveția. Mi-am dotat canapeaua cu apă minerală, perușică, pix, hârtie și emoții mari.

Pe minunatul Lusail Iconic Stadium, băteau 83.720 inimi de suporteri. Bătea și inima lui Ronaldo, dar de pe banca de rezerve, unde a ales să-l așeze frumușel Santos. CR7 e un mare "comentator", iar în meciul cu Coreea de Sud ar fi spus către Santos în minutul 65, când a fost înlocuit (așa i-au citit pe buze marii cercetători britanici sau reporterii sub acoperire, știu eu):"Te grăbești al dracului de tare să mă schimbi.". Atât Ronaldo, cât și Santos (care a spus că e o strategie să-l țină rezervă) au infirmat aceste "răutăcisme". Eu am ales să cred că e o formă de a se impune a antrenorului, oricât de strălucitor și minunat ar fi Cristiano.

Una peste alta, meci plin de adrenalină, plin de goluri, de mere sărite pe gazonul din sufragerie (cred că renovez după CM), de pupici pe ciocul călduț al Lolei (da, câteodată, cu forța... iubirii).

6 goluri superbe au purtat Portugalia pe aripile speranței, 6 goluri marcate de G. Ramos (în minutele 17, 51, 67), Pepe (minutul 33), R. Guerreiro (minutul 55), R. Leao (minutul 92). Cîndva printre ele, în minutul 58, înscrie pentru Elveția - Manuel Akanji, un gol superb, după o preluare din corner. "E gata!" Îmi place cum încheie comentatorul meciului, de fiecare dată.

Emoțiile sunt cumplite pentru următoarele două meciuri: Brazilia - Croația și Argentina - Olanda. Aștept "orchestra" prietenilor și serile magice, în care inima e minge, iar mingea aduce bucurii comentatorilor de canapea și nu numai.

Vineri, 9 decembrie 2022, e ziua în care am păcălit un AVC, alături de prietena mea și probabil, alături de milioane de suporteri din întreaga lume. Pe lângă faptul că a fost o zi încărcată emoțional, am colindat străzile Iașului, în căutare de provizii. Joc de uzură, jocul urbei. Noxe, claxoane, imprecații, incantații, furnicar prin magazine și pe străzi luminate economic de un clovn de primar, în mijlocul orașului, o roată care "vede" prin casele oamenilor (pusă strategic, probabil, de vreo soacră de prin primărie), sprinturi către reduceri, de care nu știi dacă ai nevoie și, printre toate acestea, eu, veșnic îndrăgostită, cu ochii mari și cu buzunare mici, sperând într-o lume mai bună, mai cumpătată și mai zâmbitoare.

Nu suport expresia "într-un final". Explicația se învață în școală și e foarte simplă. Acest "într-un final" ar implica un alt final, ceea ce e ca și cum ai lua diploma de BAC, fără să susții examenul. Prof. dr. Rodica Zafiu, de la Facultatea de Litere, din București, are un articol grozav despre asta în Dilema Veche, un editorial pe care îl ador și pentru care cumpăr revista pe hârtie - ador să citesc (în diminețile libere) presa scrisă la cafea. Tataia m-a învățat că un copil care nu te vede citind, nu te va lua în serios niciodată.

Într-un târziu, am ajuns acasă, frustrată, nervoasă și presată de timp, pentru că visam la meciuri reflectate în canapea. Bineînțeles că nu am prins începutul meciului Brazilia - Croația, dar pot să vă spun că în tribunele stadionului Education City, băteau 43.893 de inimi de suporteri. Am asistat la un meci închis, precaut de ambele părți, cu accent pe defensivă, dar cu atacuri periculoase pe poarta croaților și cu 20 de ocazii de gol pentru brazilieni, care nu s-au concretizat, până în minutul 106. Minunatul Neymar înscrie în poarta lui Livakovic, după o pasă primită de la Paqueta. Astfel, Neymar devine cel mai bun marcator al istoriei naționalei Braziliei, egalând recordul de 77 de goluri ale Regelui Pelé. Ca să nu fie bucuria necăjită și necazul bucuros, în minutul 117, egalează croații (printr-un șut deviat), prin Bruno Petkovic.

Pentru că viața nu ar avea farmec fără dramatismul pus la gât, pe post de eșarfă, am asistat, cu sufletul la gură, din nou la lovituri de departajare. Ratează Rodrygo și Marquinhos, iar eu rămân mută în fața gigantului portar Livakovic. Croația înscrie prin Vlasic, Majer, Modrić și Oršić. Astfel, Brazilia este eliminată din sferturi, spre bucuria croaților și spre deznădejdea mea.

Blestemele, imprecațiile, crizele de nervi și disperarea nu au părăsit sufrageria nici la următoarele meciuri:
Argentina - Olanda 3-2 (după alte lovituri de departajare)
Maroc - Portugalia 1-0
Franța - Anglia 2-1

*
În urma acestor meciuri halucinante, în semifinale ne-am întâlnit cu Argentina care a învins-o pe Croația cu 3-0, după un meci de comă. Pur și simplu zăceam pe gazonul din sufragerie, plin de popcorn, epuizată după cât am țipat și gesticulat, Lolita uitându-se la mine cu milă și amor păsăresc. Franța a eliminat Marocul cu scorul de 2-0, urmând să înfrunte în finală echipa Argentinei, ceea ce ne duce pe toți cu gândul la un meci istoric.

Pe 17 decembrie 2022, Khalifa International Stadium a găzduit finala mică, susținută în fața a 44.137 inimi de suporteri ai Croației și Marocului. Nu am avut ocazia de a vedea acest meci, dar știu că selecționata Croației a câștigat medaliile de bronz, după ce a învins Marocul cu scorul de 2-1.

Important e că pe data de 18 decembrie 2022 voi avea bucuria de a trăi istorie, vizionând înfruntarea Argentina - Franța. Inima mea, biata, deși îl adoră pe Mbappé, știu că va bate fibrilant, în dungi albe și albastru "ceriu", cum îi spunea bunica.

Hai, Argentina!
Hai, România!