Metodele de cercetare sunt modalități de plonjon în tema aleasă. Metodele sunt parțiale, o cercetare atentă folosește metode multiple pentru a pune în evidență diferitele fațete ale unei teme.
Fenomenologia: realitatea ni se prezintă ca fenomene, este aprehendabilă prin simțuri și reconstruită ca reprezentare mentală în conștiință + memoria.
Texte prime recomandate: Heidegger: Originea operei de artă; Construire, locuire, gândire; Întrebarea cu privire la tehnică; În chip poetic locuiește omul (toate sunt în cartea cu titlul preluat de la primul text).
Texte secunde recomandate: Christian Norberg Schulz și Kenneth Frampton comentarii la Heidegger, cel din textele de mai sus.
Texte terțe: metode arhitecturale derivate din fenomenologie:
CNS: Genius loci, identitatea locului, materialitatea lui, transferate în obiecte de arhitectură edificate pe loc, motifs, toate generând alte concepte, precum identitatea locală / regională și contextualismul.
Kenneth Frampton: Towards a critical regionalism: Six points for an architecture of resistance și, din acest manifest, regionalismul critic. Consecințe arhitecturale: discursul identitar în arhitectura contemporană, land-form architecture, Camuflaj (Neil Leach), arhitectura cu materiale naturale, arhitectura de urgență, instant & hands-on și reciclaj (Rural Studio, Balkrishna Doshi/Pritzker 2017, Kere/Pritzker 2022).
Hermeneutică
Derivă din interpretările textelor biblice vechi și nou-testamentare. Teoria interpretărilor: nu există cunoaștere nouă, ci doar repoziționări reciproce ale subiectului cunoscător vs obiectul cunoașterii, în contexte mereu în mișcare. Cu cât sunt mai bogate fiecare dintre aceste personaje, cu atât mai relevante interpretărilor. Studiul documentelor de arhivă, interpretarea obiectelor arheologice descoperite în context; în general, toate obiectele cunoașterii, contextualizate istoric, sunt cu putință de supus interpretărilor, nuanțelor, repoziționărilor. Pericol: delirul interpretativ, teoria a orice (the theory of everything; atenție, TOATE metodele de cercetare sunt parțiale!).
Comparativismul (arhitectura comparată) este o metodă proprie domeniului nostru (vezi cartea cu același nume a profesorului Gh. Curinschi Vorona).
Semiotica (arhitecturii). Lumea ca pădure de semne, o teorie a semnificației și comunicării (și prin arhitectură). Semn = Ceva care pentru cineva ține loc de altceva (Cezar Radu)
Clasificări ale semnelor, procesele de semioză (producere a semnelor) și de receptare.
O perspectivă centrată pe emisia de mesaj vs receptare, the medium is the message (Marshall McLuhan), arhitectura ca limbaj (vocabular, semnificație, sintaxă și praxis).
Citiți, vă rog, Eco, Umberto, Tratatul de semiotică și Radu, Cezar Artă și Convenție.
Orice temă în care se pune problema comunicării de mesaje prin denotație (funcțiune) și conotații (semnificații adăugate, poetice: alegorii, metafore, simboluri), proprii arhitecturii.
Rolul în arhitectura contemporană: parametricism, traducere pentru IA (MidJourney, DALL-e).