Anul poveștilor sau poveștile anului 2022

2022 a fost un an bun pentru mine. Există totuși un lucru care l-a umbrit și care mă întristează zilnic, și anume războiul din Ucraina, absolut nedrept pentru oamenii de rând din țara vecină.

Revenind la reperele frumoase din 2022, mie mi s-au întâmplat următoarele:

1. Am reușit să citesc mai mult decât în anii trecuți. Casa din marea azurie / The House in the Cerulean Sea a lui T.J. Klune este una dintre cele mai frumoase povești pe care le-am citit în 2022 - o carte pe care, fără rezerve, aș oferi-o în dar prietenilor. Ușor de citit și delicioasă de la prima până la ultima pagină, cu personaje unice și memorabile și cu acțiune alertă și inedită. Scrisă cu sensibilitate și umor, este o carte despre descoperirea de sine și alegerile pe care le facem în viață, despre toleranță și acceptarea diferențelor dintre oameni, despre prietenie și dragoste. Despre familia și căminul pe care uneori le găsim atunci când ne așteptăm cel mai puțin. Consider că unul dintre cele mai importante roluri pe care le au cărțile este acela de a ne încuraja să înfruntăm provocările vieții, iar Cerulean... (la fel ca cealaltă carte a lui T.J. Klune pe care am citit-o în 2022 - Under the Whispering Door) îndeplinește cu succes acest rol.
Alte povești care mi-au rămas în suflet în 2022: Magic Lessons (Alice Hoffman), The Name of the Wind (Patrick Rothfuss) și The Evening and the Morning (Ken Follett).

2. Am continuat tradiția de a călători cât de mult îmi permit zilele de concediu.

În Munții Șureanu, am revăzut cetatea dacică Piatra Roșie (Patrimoniul UNESCO) și Fundătura Ponorului (sau Palma lui Dumnezeu), am urcat pe Vf. Țâfla, am admirat o mică parte din vestigiile de la Fețele Albe (una dintre cele mai misterioase și mai întinse cetăți ale dacilor) și am mers într-un interesant circuit offroad, pe vechi drumuri dacice de creastă (Poiana Omului - Șteaua Mică - Muncel - Costești - Târsa - Prihodiște). Unul dintre numeroasele obiective de pe traseu este Vf. Godeanu (1.660 m) cu o superbă panoramă 360 de grade, până departe spre Orăștie, Alba Iulia sau Râpa Roșie.
 

Am urcat din nou pe Vf. Fratoșteanu (2.000 m) să admir bujorii de munte din Munții Latoriței.
 

Am fost uimit de bogăția de obiective turistice din Parcul Național Domogled - Valea Cernei: Vârful lui Stan (1.450 m) cu priveliști impresionante spre cele patru zări, Cheile Corcoaia (pe cât de scurte și ușor de parcurs, pe atât de frumoase) și Foișorul Roșu din Băile Herculane sunt doar câteva dintre locurile care m-au încântat.
 

În Franța, am ajuns din nou în Bretania (după 12 ani) și am explorat puțin din Normandia. Mi-au plăcut în mod deosebit Saint Malo, Dinard și Cancale (în nord-estul Bretaniei), dar și câteva dintre bijuteriile Normandiei: Mont Saint-Michel, Cabourg, Honfleur și Etretat.
 

Iar în toamnă m-am relaxat puțin pe plajele din Insula Skopelos (Grecia).
 

3. Am redescoperit plăcerea de a merge la teatru, căci spre rușinea mea au trecut ani buni de când nu am mai intrat într-o sală. Teatrul Elisabeta m-a primit cu brațele deschise. Recunosc că m-am dus destul de neîncrezător: cu atâtea show-uri de stand-up comedy și mii de glume care circulă pe Internet, eram curios să văd ce poate oferi nou în materie de umor o piesă de teatru. Însă comedia Boeing, Boeing a fost savuroasă, iar actorii au jucat sincer. Promit să-i aplaud mai des.

4. La capitolul muzică, în toamna aceasta am tot ascultat noul album Aroma al lui Valeron.

5. Nu sunt un mare fan al TV-ului, însă am vizionat cu mare interes o scurtă lecție de istorie a dacilor, frumoasă ca o poveste - spusă, în stilul ei captivant, de către Dr. Aurora Pețan în al doilea episod din Misterul Aurului Dacic, pe History Channel.

6. În plan familial, sunt mândru de faptul că soția mea a absolvit cursurile Institutului Român de Osteopatie OsteoRe. La capătul a șase ani de formare, cu studiu teoretic intens și multă practică clinică, cu peste 350 de pacienți tratați, și după un examen complex și dificil, titlul de Osteopat CTO (Certificat în Tehnici de Osteopatie) vine ca o încununare a întregului demers, început în 2016 în urma unei crize de hernie de disc (căci viața este cel mai dur profesor - întâi îți dă examenul, apoi îți predă lecția).

Pentru 2023, vă doresc să vă bucurați la maxim de fiecare zi. Și să fiți sănătoși. Și să zâmbiți mult.

Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)