Eram mama fericită și mândră a unui copil de 11 ani, sociabil, talentat, de clasa a V-a. Mamă mândră sunt și acum, mai puțin fericită însă, din următoarea cauză: bullying școlar. De-a lungul înregului an școlar, asupra copilului nostru s-au manifestat acte de bullying și bullying cibernetic, cel din urmă s-a răsfrânt asupra întregii noastre familii. Agresat verbal, tachinat, batjocorit, filmat și distribuit pe rețele de socializare, mai apoi violentat fizic de o ceată de colegi chiar în cel mai intim loc unde s-ar putea ascunde și zăvorî orice om de pe pământ, toate acestea sub ochii unor... nimeni, labili, tăgăduitori de adevăr. Degeaba dovezi. Toată presiunea a dus la scăderea stimei de sine și mai apoi la clacarea sa, fiul meu fiind nevoit să abandoneze școala. Apoi, am realizat că acești copii, ca toți copiii, de fapt, sunt niște bureței care absorb informația de la părinți, profesori, din jur. Copilul este precum oglinda, reflectă o față plăcută ori ba. Mi-am spus că mă lupt cu morile de vânt și mai bine încerc să mă retrag dintr-o societate acoperitoare de abuzuri, care promovează nepotismele începând chiar de la un nivel de gămălie; toată societatea e mediocră, cu toate că pe ici pe colo mai sclipește niscaiva bunătate care, din păcate, e rapid înghițită de un sistem infect. Așadar, faci ce trebuie dar te alegi cu nimic! Sunt lecții de viață pe care este vital să ni le asumăm! În iulie am zis STOP! E vacanță! E vară! Și-am făcut monstruoase împrumuturi spre a putea călători. Mi-am zis să evadăm din cotidian, să facem baie de soare, să ne scăldăm în mare. Deja simțeam cum cresc în sine! Eu în scaun rulant, după 2 ani de blocaj, am evadat din apartamentul de la etajul 2! Chiria ne-am gasit-o mai devreme, un apartament din care puteam coborî cu liftul, o scară cu platforme. În iulie țop pe tren spre București! Doar noi 3: Aaron cu mami și cu tati. Pisicile au rămas cu bunica. Au urmat 10 ore de mers cu trenul după mai bine de 2 ani; peripeții cu urcatul și coborâtul din tren al scaunului rulant cu tot cu posesor. Colerică, ambițioasă din fire și cu darul oratoriei - combinație mirobolantă ce a dat naștere unei rețete de succes, drept urmare apărând stații de tren cu elevatoare: București, Galați, Constanța, București din nou și Timișoara care nu s-a mai abătut de la "program" ca la plecare! Măi, când simți junghiuri în piept, fluturi în stomac sau îți vezi moartea cu ochii, ei bine, oprește-te și cugetă! Așa-ți vorbește îngerul păzitor!
S-a lăsat cu revederi de bine și mini petrecere la restaurant cu soră-mea și prietenii mei, cum tot eram în trecere de 24 de ore prin București. Apoi, iar pe tren dar spre Galați unde am petrecut o lună de vis!
Mi-a fost atât de dor de Galați! Am ieșit zilnic, am parcurs faleza în lung și în lat pe mai noul meu scaun rulant electric. Am vizitat Grădina Botanică care cuprinde și Grădina senzorială și Complexul Muzeal de Științe ale Naturii. Ne-am plimbărit în Grădina Publică, Parcul Eminescu care a fost reamenajat, Parcul Viva care are podeț și râușor cu pești roșii ca la Iulius Mall Town Timișoara și Parcul Copiilor. Cel mai tare mi-a fost dor de Păpădie! Am văzut cele mai spectaculoase curcubee de pe cerul Galațiului și am făcut zeci de poze, clipuri video și filmulețe peste tot pe unde am putut ajunge. În 7 ani de trai exclusiv în Galați n-am bătut atâta drum, n-am ieșit atât de des ca în acest an!
Am început vacanța cu pași timizi în speranța unui început școlar mai bun, dar septembrie era încă departe! L-am chefuit pe tataie, socrul meu, de ziua lui: pizza, tort, toate cele, familia întregită! Pe 15 August am urmărit parada navală organizată de Ziua Marinei. Apoi de Sf. Marie, faleza a fost preschimbată într-un imens târg de gustări, antichități, artă, îmbrăcăminte, muzica, dansul, concertele nelipsind, însă o ploaie deasă mai spre seară ne-a trimis înspre casă! Ce-am păpat? Păi, fiind concediu, ne-am răsfățat luând zilnic la rând restaurantele, mai ales cele legănătoare de pe malul Dunării! Ah, Dunărea! Clipocitul ei îmi taie respirația de fiecare dată. De la mirosul sărat îmi freamătă nările; sunetul valurilor îmi delectează auzul iar vânticelul de vară o ține mereu într-un dans al sărutărilor! Două chestii recomand: pizza de la Vulcano și celebrul Pui la Jar unde poți comanda și macrou și costițe la jar! Apoi, dacă treci prin Galați e musai să încerci prăjiturile și torturile! Nu există prăjitură ca-n Moldova! Nici sarmale, dar pe alea le savurez și la Timișoara, dacă tot am soț gălățean. Cum altfel?! Mi-am luat greu rămas bun, toată lăcrimată cu frică de a lăsa promisiuni de întoarcere deși sufletul se zbătea în mine. Am privit înainte și injectată de curaj nebunesc am luat bilete de tren spre Constanța pentru 5 dimineața! Nelipsite peripețiile, dar cine era la 10 pe plajă? Acolo chițăit și fremătat! Eram pre/gătită! Opt nopți, șaisprezece toalete și bijuterii de sezon, pareo-uri și eșarfe fel de fel, sandale și genți asortate și un soț disperat la așa "economie" că am îndesat toate într-o valiză mare, toate și pe-ale lor! Doi ani n-am stat la pat degeaba, am agonisit! Astfel am purces la plajă în fiecare dimineață, prânzul la restaurante și seara la parcul de distracții din Năvodari. Orașul a progresat de la ultima noastră aventură de acum doi ani, s-a mai mărit, s-a mai asfaltat. Noi am făcut popas tot la pensiunea Casa Dorimar! Aici ne e sufletul liniștit și trupul relaxat. Marea m-a recunoscut și mi-am zis să fac și baie! Sunt patru plaje pentru persoane cu dizabilități în diverse stațiuni, dar acum și la Sat Năvodari: Plaja Ancuței! Acestea au scaune rulante speciale de mers în apă. Zis și făcut! Am făcut și video-uri! E șocant să te bucuri ca un mic copil, să țipi de extaz, dar în mare intrasem ultima oară în '86! Să revin puțin la partea culinară! Copilul nostru iubitor de mare și delicatese marine a comandat, printre altele, midii în sos gorgonzola. Râzând în barbă, ospătarul a venit cu bolul de apă pentru mâini și cu cel de midii de două ori cât capul pruncului, probabil crezând că am vreun răsfățat precum era Ionel Popescu din Vizita lui Caragiale! Nu, tată! Cine râde la urmă, râde mai bine! A mâncat Aaron trei sferturi de bol de midii sorbind tot sosul, și-a clătit apoi mânuțele, toate făcute ca un om mare! I-am dat ciubuc ospătarului deși rața mea confiată pe pat de orez brun prăjit cu legume... no 10nx! Bărbatu-miu a ieșit mai câștigat cu ciorba zilei, de văcuță! În altă zi, ne-am dus la cherhana. Fiu-miu, nici mai mult, nici mai puțin - creveți tiger! Am comandat cu încredere! 75 lei doar porția lui! Nu-i nimic, zic, e omega, e pentru creier, e sănătos, lasă să pape băiatul! Acum chiar sunam ca mă-sa lui Ionel, dar Aaron din vreo șase creveți imenși a lăsat doi! Aici ne-am dres și noi: eu cu ciorbă de pește și cu biban nu-știu-cum cu mămăligă, iar Adi cu storceag, adică ciorbă de sturion și-o pălincuță. Ne-am ajustat și la buzunar, dar am zis să fie și cu fericire! Într-o seară am ajuns la Portul Tomis. Au fost clipe de neuitat în care s-au îmbinat toate perfect: plimbare, admiratul nocturn al ambarcațiunilor ce se unduiau neobosite, cina sub o ploaie de artificii, toate în compania amicilor noștri constănțeni: Vero și Cipri.
Opt zile am ținut-o într-o veselie la mare!
Toate cele bune și frumoase au și final iar pe 31 August, întorși acasă, eram pregătiți să dăm piept cu toate cele lăsate de izbeliște! Am înscris copilul la școala generală de cartier unde am terminat opt clase! Mi-am încurajat copilul cum am putut mai bine: "Tu fii o arcă plutitoare/ Peste-ale mărilor stihii!/ Copilul meu, nu te sfii,/ Fii tare!/ Rele și bune sunt sub soare/ Și cum sunt date-s trecătoare;/ Când inima ți-e temătoare,/ Iubirea-i tămăduitoare,/ Doar vreau să știi!"
La mulți ani, nouă! Pe 11 Septembrie mica noastră familie și-a serbat 12 ani de la cununia religioasă și botez și cum pe 12 Septembrie e ziua mamei mele, n-am pierdut ocazia de a organiza o petrecere în familie alături de prietenele mele: Alina și Delia.
Cu un an și ceva în urmă, când am început lucrul la al doilea volum de poezii, Patru frățiori blănoși i-am promis fiului nostru un loc în carte și m-am ținut de cuvânt. Acest volum de poezie clasică, cântecele și nu numai, aspectuos, presărat cu imagini după picturi color executate de artist plastic Hristodorina Elena Stan și desene în cărbune de Aaronică al nostru, se dorește a fi o carte cu substrat educativ care a "ars" la început de decembrie la tipografie și și-a făcut apariția în librării de Moș Nicolae!
Să nu uităm nici de pisici, protagonistele cărților mele: Poppy (8 ani, aprilie), Tomi(6 ani, iulie), Roa (5 ani, noiembrie) și cei 3 fii ai ei - Fram, Nero, Ginger care au împlinit 3 ani pe 21 aprilie!
Cum ar fi putut să fie altfel o lună a iubirii?!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)