Cronica unei morți neanunțate - 2022

În 2022, la sfârșitul lunii iunie, mătușa mea s-a stins din viață într-un spital din București (din motive lesne de înțeles nu pot face public numele spitalului). Săraca femeie mergea pe 92 de ani. "Vitezomancă", vorba unui prieten.

Acum, cu toții știm cam cât de greu este să scapi teafăr dintr-un spital de stat din România. Trebuie să ai în primul rând noroc, noroc chior, apoi voință și o sănătate de fier ca să ieși viu de-acolo. Din nefericire, mătușă-mea n-a avut această șansă. După ce i-au făcut analize și teste de zeci de milioane de lei, medicii au concluzionat: moartea s-a datorat... bătrâneții.

Mama m-a sunat și m-a delegat în numele întregii familii să merg în ziua următoare s-o ridic pe mătușe-mea de la morgă.
- Știi doar cât de mult te iubea când erai mic, mi-a zis ea.

Mi-a mai spus și că restul rudelor se eschivaseră. Erau extrem de ocupate.
- Tanti, noi suntem acum în concediu, Alex tot e în București...
Așa că aveam să mă ocup singur de înmormântare.

Când am ajuns la morga spitalului, tipul care m-a întâmpinat m-a întrebat:
- Bună ziua domnule, în ce calitate ați venit?
- De rudă, i-am zis eu, după care am încercat să fac o glumă. Că doar n-am încă față de client, i-am spus.

Ăla avea simțul umorului, așa că mi-a replicat imediat:
- Nțț, m-am prins, că nu miroși a formol.

Pe urmă m-a lămurit. Eram aparținător, nu rudă. Mi-a plăcut cum suna asta, "aparținător".

Pe urmă am mers să vorbesc cu cei de la agenția de pompe funebre aflată întâmplător peste drum de cimitir. Aici, altă distracție.
- Ce fel de efecte funerare doriți, m-a întrebat o doamnă în vârstă de-acolo.

Eu habar n-aveam ce-s ălea. M-am blocat.
- Adică batiste, prosoape, doliu piept, doliu ușă, colaci, mi-a explicat ea.
- Habar n-am, nu știu, i-am răspuns, nu mă pricep. Dar nu o să vină prea multă lume la înmormântare, așa că aș prefera strictul necesar.
- În ordine, mi-a zis ea. Doriți să închiriați și un catafalc cu lumini?
- Cu lumini? am întrebat eu. Cum naiba o fi și asta, m-am gândit. După care am încercat iar o glumă. Eu mă gândeam la ceva cu lasere și vuvuzele, iar la sfârșit, un foc mare de artificii să se bucure și mătușă-mea, săraca...

Femeia n-a gustat poanta.
- Haideți, vă rog, să fim serioși, vedeți câtă lume așteaptă afară, mi-a zis ea.

Apoi am vorbit la cimitir, acolo unde cu groapa și cu groparii am rezolvat-o rapid. Ultima pe listă mi-a rămas coliva. Asta mi s-a părut chiar o treabă ușoară.

Google, comandă online colivă București, sector 3.

Așa am aflat că puteam comanda online DOAR dacă dădeam telefon. Nu știu dacă știți, dar la noi se oferă multe servicii din astea online la care, după ce completezi totul pe net, trebuie să te deplasezi până undeva sau măcar să dai un telefon ca să finalizezi o comandă. Sau, de cele mai multe ori, ambele. Nu poți plăti serviciul respectiv și să-l primești automat, în câteva ore, acasă, fără să mai fie nevoie să vorbești cu cineva. Trebuie să dai telefon undeva ca să închizi comanda.
- Bună ziua, aș dori să comand și eu o colivă cam de 2 kilograme, am început eu.
- Bună ziua, ați completat toate datele pe site? Adresa exactă? Codul poștal? Sectorul, m-a chestionat femeia la telefon.
- Da, doamnă, am completat tot. Puteți să mi-o trimiteți dumneavoastră acasă, vă rog?
- Ne pare rău, nu avem serviciu de delivery. Veniți dumneavoastră să o ridicați după ora cutare.
- Să-mi bag, mi-am zis. Păi și atunci la ce pana mea vă mai trebuie să știți unde locuiesc?

Dar nu i-am zis asta. Am continuat cu:
- Ok, deci, cum v-am spus, doresc să comand și eu o colivă.
- Am notat, una bucată colivă, 2 kilograme. Pentru ce eveniment?

Aici n-am mai rezistat.
- Pe bune, ce întrebare e asta, am zis eu. Cum adică pentru ce "eveniment"? Că doar nu se servește colivă la petreceri de firmă, din câte știu eu.
- Unii o preferă ca tort, m-a contrazis femeia, și ne cer să scriem pe ea "La Mulți Ani!".
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)