Revenind la subiect - și în zilele noastre - pot spune că anul 2022 a fost foarte greu pentru mine. Deși aveam așteptări mari că voi face tot ce nu s-a putut în pandemie, a fost de fapt mult mai dureros ca atunci. Dar, mi-am dat seama de la o lună la alta, că indiferent cât de dezamăgitoare erau zilele, aproape în fiecare seară mă bucuram de o oră de liniște și reculegere doar pentru că algoritmul Spotify îmi aducea pe tavă ceea ce îmi trebuia ca să mă liniștească.
Una după alta s-au strâns peste 700 de piese în colecția mea de Liked Songs și pe unele din ele le-am ascultat iar și iar în anul care a trecut, pentru că muzica respectivă rezona cu ce simțeam, reușind să îmi dea în plus și o senzație de apartenență la un grup mai mare de oameni care fac din tristețe artă și oferă ceva valoros semenilor, nu doar zac fără vlagă cotropiți de gânduri negre.
Vă prezint mai jos doar câteva din ele, cu o mică explicație la fiecare, topul nefiind în ordinea preferinței (imposibil de determinat), ci doar aranjat mai variat.
1. Ane Brun - Closer
O piesă mai recentă, amintind de Halo, piesa mea favorită mult timp, dar cu versuri mai bune. Pe Ane am descoperit-o mult înainte de Spotify (a avut succes cu videoclipul de la Do you remember acum vreo 10 ani) și am urmărit-o de atunci cu mare interes, am fost și la concertul ei din București. O femeie uimitoare care a dominat Sala Radio cu voce, inteligență și o chitară. Se vede că știe ce face, compune, adaptează, are un stil simplu foarte nordic, foarte contemporan.
2. Octav Noire - My hand in your hand
Piesa asta m-a cucerit în mod definitiv deși cu Octav Noire nu am prea multe în comun. Felul în care crește și descrește mi se pare perfect realizat, ritmul și dozajul orchestrei mă face să dansez de fiecare dată, fie și în gând. Pentru mine e ca un Bolero de Ravel. Mi se pare foarte ciudat că nu are un videoclip, aproape că aș fi vrut să îi fac eu unul!
3. Avishai Cohen Trio - Remembering
După atâta dans, un moment de reverie jazz-istică. Să fi știut mama când mă chinuia în copilărie că o să ajung fan jazz! Ha ha. Îmi place Avishai și din motive personale, dar cred că dacă cineva vrea să înțeleagă la ce e bun un contrabas, el e cel mai bun exemplu. Piesa asta e veche, dar printre cele mai reușite și faimoase cred. Îmi place cum stă cinelul discret în spate tot timpul, pianul deschide drumul, pare că e vedeta, dar apoi lasă loc contrabasului la mijlocul melodiei care dă o altă dimensiune.
4. Lana del Ray - Did you know that there's a tunnel under Ocean Blvd.
Iată și o vedetă cu adevărat populară în topul meu, cu o piesă foarte recentă. Eu o asociez mereu cu muzica din Marele Gatsby unde cred că a avut un rol la fel de mare ca al lui DiCaprio cu Young and Beautiful. Tot ce construiește ea mi se pare foarte coerent, un glam-melancolic-retro perfect. În plus scrie și poezie, videoclipurile sunt superbe, mi se pare de urmărit tot ce face.
5. Rolf Lislevand, Concerto Stella Matutina - Aria di Passacaglia
Când am dat peste albumul ăsta (Nuove Invenzioni) am fost foarte încântată de formula lui, dar piesa asta a rămas favorita, mi se pare cea mai reușită pentru acest stil. Te păcălește perfect la început că e ceva baroc și o dă pe jazz în cel mai plăcut și convingător mod. În plus m-am îndrăgostit de numele orchestrei baroce: Concerto Stella Matutina!
6. Brazzaville - Bosphorus
Să ne relaxăm total și să ne întoarcem la o atmosferă hippy cu o trupă care reușește să dea senzația că lumea e un loc plăcut în care să călătorești la nesfârșit. Melodia asta mă transpune cu adevărat în Istanbul (are tot farmecul etnic posibil), traversând canalul într-o zi însorită pe puntea unui vas, veșnic tânără și visătoare. Da, cred că despre mine cântă băieții ăștia!
7. Dead Can Dance / Lisa Gerrard - The love that cannot be
De la bal la spital sau mai bine zis la catedrală. Lisa Gerrard îmi face pielea găină de peste 20 de ani de când am descoperit eu Dead Can Dance. Nu știu de ce am ales exact piesa asta, e mai recentă, cred că am auzit-o în concert în 2005 când s-au reunit după despărțire. E perfectă, e reprezentativă pentru vocea ei. Parcă sunt doi îngeri care cântă în același timp, o voce mai gravă și una mai înaltă. E foarte tare Lisa Gerrard, o definiție a spiritualității.
8. Kovacs - Fragile
După un înger parcă merge și un drăcușor. Kovacs e copilul teribil, cabotin și provocator. Mi se pare plină de imaginație în tot ce face, un spectacol total. O urmăresc de la primul album din 2014 când s-a lansat cu My Love. Piesa asta e foarte nouă, văd că pregătește un album pentru anul viitor. Îmi place autoironia ei.
9. Leonard Cohen - Thanks for the dance
Mesaj cam trist, dar nu se putea să lipsească Leonard din top. Interpretez cântecul ăsta ca pe un fel de rămas bun din partea lui. Ce a făcut el pentru poezie e cu totul remarcabil. Îmi amintesc că l-am văzut în concert în 2013 când era deja bătrân și mai mult recita decât cânta, dar nu m-a deranjat deloc, poezia era mai importantă!
10. Sergiu Cioiu - Lipa Lipa
Mă tot gândeam cu ce să închei și mi-am dat seama că lipsea ceva românesc din top! Asta e o piesă din anii '60 de care mi-a zis o prietenă, altfel nu cred că dădeam eu singură peste ea. Se lipește de creier și e simpatică de nu se poate. Ca să nu mai vorbim că versurile sunt la fix pe context geopolitic. Marin Sorescu e oricum unul din poeții mei favoriți și de Sergiu Cioiu merită să ne amintim.
Acum îmi vin în cap alți o sută de care nu am pomenit, dar cred că v-ați făcut deja o idee de cum îmi petrec eu serile. Nu știu dacă inspiră și pe alții, mi-aș dori să fie așa, pe mine m-a ajutat muzica asta la fel de mult ca și filmele, ceea ce e desigur altă poveste!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)