Numai pentru mine a fost mai greu decât mă așteptam? Sau o mare parte dintre noi am căzut în aceeași capcană mult așteptată a unui respiro, a unui an lejer (după ce deja trecuse ce a fost mai greu)?... din această perspectivă lucrurile uzuale au devenit mult mai dificil de gestionat.
Din anul douăzeci douăzeci n-am înțeles nimic. Următorul a fost un tampon în care am fost super în gardă dar din care am ieșit cu bine la liman. 3 de 2 și un 0 a venit peste mine cu o dorință de reluare, de continuare dar în același timp am simțit nevoia unei reinventări pentru un nou început.
La MiniREACTOR a fost fain dar sisific până în al nouălea ceas. Parcă toate neajunsurile covid-ului și ale izolării și-au pus amprenta pe noi toți dar într-un fel dubios, cu un an mai târziu decât ne-am fi așteptat.
Tot 3 de 2 și un 0 este anul în care am fost mamă 365 de zile. Statusul ăsta vine cu mai multe problematici decât aș fi crezut și își pune amprenta asupra sinelui nu doar în cadrul familial, așa cum am presupus la început. Acum, mai mult ca niciodată îmi doresc să mă fac auzită la nivel artistic și să încerc să remodelez comunitatea în care există și va exista "ăl mic", după valori mai puțin capitaliste, mai puțin consumeriste, mai puțin individualiste...
Toate cărțile de parenting și de psihologie care mi-au invadat biblioteca, îmi întăresc ideea că de la un moment în viață, ceea ce lăsăm în urmă poate deveni mai important decât ceea ce suntem.
3 de 2 și un 0 m-a ajutat să-mi articulez întrebări și să formulez răspunsuri personale în urma obstacolelor din an. Voi lista câteva dintre aceste mai jos.
Highlight-ul anului a fost probabil participarea MiniREACTOR-ului la FNT cu spectacolul Copilul care nu știa de ce merge la școală de Selma Dragoș. Mă rog, nu chiar la FNT, FNT ci în cadrul evenimentelor conexe FNT - modulul educațional.
Paradoxal, fix la început de an ne pregăteam să lansăm o scrisoare deschisă prin care, printre altele, să solicităm includerea spectacolelor pentru copii în acest eveniment național de radiografiere a scenei de teatru din România. Scrisoarea nu a părăsit niciodată laptopul meu. Cu toate astea la FNT au fost invitate câteva spectacole cu adresabilitate pentru publicul foarte tânăr.
Dacă a fost frustrant? cu siguranță.
Dacă a fost benefic? nu știu.
Dacă a fost o incluziune singulară? posibil.
Dacă a fost un demers util? habar n-am.
Dacă îmi doresc să continue? da!
Are nevoie breasla teatrului de copii de validare pe scena culturală românească? da!
Are nevoie de critici și colegi dispuși să se trezească la ore matinale? oooo, da!
Teatrul pentru copii nu este un act artistic, ci doar unul educațional? hmmm... Poate luăm la chestionat odată "elefantul ăsta din țară".
Mai devreme în an, în parteneriat cu Teatrul Gong din Sibiu, am produs spectacolul Istoria copilăriei în 4 episoade (cronică și texte ale spectacolului aici), un proiect tare ambițios care s-a împlinit cumva.
A fost greu? foarte
A fost frustrat? sigur
A meritat? da
Este publicul pregătit să digere subiecte noi? cei mici, da; cei mari, trebuie puțin convinși să iasă din zona de confort a basmelor clasice.
"Vă recomand să aveți o promovare mai bună la astfel de spectacole. Este păcat că nu sunt sălile pline și mulți părinți și copii pierd astfel de evenimente." O mămică (Q&A, Teatrul Gong Sibiu, noiembrie 2022)
O colegă de breaslă și o bună prietenă (Selma Dragoș) spune că nu ar trebui să existe teatru pentru copii, ci doar teatru (all ages). Premiera spectacolului Anotimpuri de la BIS Teatru mi-a demonstrat că nu este o utopie visul Selmei: în public erau bătrânei cu bastoane, adulți rigizi dar și ludici, copii morocănoși dar și curioși. Odată ce a început spectacolul cu toții râdeau și lăcrimau la unison, fiecare pe nivelul lui de înțelegere dar împreună. Abia acum la final de 3 de 2 și un 0, înțeleg că fix acest utopic "împreună" către care tind mi-a făcut anul atât de greu. Mă simt copleșită de a încerca să țin lucrurile împreună când ele tind mereu să se despartă dar în același timp mă încântă când le văd succesele.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)