mă uit în oglindă,
nu, toată lumea se uită în oglindă
mă uit în gol atunci când conduc
și mă-ntreb dacă nu o să mă lipesc ca o gumă de mestecat de parapete
dar nu neapărat pentru că vreau să mor
adică, uneori cred că ar fi tare, sigur,
dar nu
și-mi imaginez tot felul de căcaturi.
mă rog, să-ți imaginezi înseamnă să fii conștient că îți imaginezi
nu-mi imaginez, văd, nu, nu văd, că nu e o halucinație, ce naiba
văd, da, văd două lumi paralele, și nici una nu e clară,
văd 20% drumul din fața mea și 80% scenariile imaginare
concomitent.
scenarii funny în care e înmormântarea cuiva și pot să fiu eu aia care nu plânge
dar nu plânge nu pentru că nu-i pasă, ci pentru că nu e ca celelalte
îi pasă de fapt mult mai profund decât ar putea înțelege ceilalți invitați
ei o să vadă pe fața mea ceva
chiar dacă nu o să înțeleagă, o să înțeleagă și o să admire în felul lor
în sfârșit, cineva care o să admire obsesia mea pentru diverși oameni.
ce bine ar fi.
păcat că trebuie să-mi imaginez, să halucinez, mă rog, să, știți voi, să aia cu 80-20,
o înmormântare ca să pot să simt asta.
scenarii siropoase în care deodată toate persoanele mele preferate
vin pe rând și realizează deodată cât de tare sunt
scenarii posibile și imposibile.
de exemplu,
sunt în tren, sau nu în tren pentru că trenul l-am dat deja altcuiva.
pe munte
și deodată mă entuziasmez foarte tare pentru că văd un câine frumos
și te uiți la mine și realizezi
sau
sunt într-o autogară părăsită
unde sunt niște pisici
și deodată te uiți și zici hmm da
sau
merg pe stradă beată noaptea
îmi aprind o țigară și-mi scapă pe jos
mă împiedic să o iau îmi sparg nasu' și râd
și tu zici asta e.
pot fi și mai complexe,
suntem în nicăieri la mama dracu, plouă
și îți povestesc cum atunci când eram mică aveam o sfoară mare și roșie
pe care o atârnasem de patul meu, supraetajat
și mă țineam bine cu ambele mâini de ea, închideam ochii
și mă roteam
la fel ca în jumătatea de ou roșie rotitoare de capete din parc
la fel ca în clepsidra de metal ruginită în care te poți roti
- doar cu încă cineva care te împinge -
doar că de data asta mă teleportam - nu mă roteam așa de nebună
vorbeam cu toate personajele mele preferate
erau toți acolo și totul era bine
și puteam să schimb lumea. puteam să-mi schimb părinții, să schimb școala
să șterg cele 1.000 de scrisori
- când le-am scris aveam 6-7 ani și știam să scriu M de la mcdonalds, nu de la mama -
să nu existe bani
să pot să arăt cum vreau
să pot să fiu și și
să pot să mă apropii de oameni fără să
să pot să
și tu să nu râzi așa ușor de complezență
sau nu de complezență, dar gen ce drăguț erai un copil funny
sau ce banal - un copil supărat pe viață
ca toți ceilalți copiii din țara asta, din lumea asta
să râzi cu toată gura și să-nțelegi deodată
că nu-s de aici
să zici băi, e total nebună
îmi sare oglinda.
am făcut stânga și-am lovit un tir care făcea dreapta.
martie 2022
nu vreau să fiu frumoasă
cel mai mare pericol în lumea asta e să fii frumoasă.
deodată ce nu mai ești
poți fi om
e ca și cum te-ai duce la dracu și i-ai cere să bată palma cu tine
l-ai ruga ca oamenii să te vadă, să te audă
și el îți spune din păcate nu se poate, te-ai născut altfel
și tu îl întrebi, dar dacă mă schimbi, dacă mă faci frumoasă?
și-ți spune, nu, nu, asta o să te facă și mai puțin om în viziunea oamenilor
și tu îl întrebi, există vreo altă variantă?
și el îți spune că există, parțial
trebuie să fii urâtă.
cu cât mai urâtă, cu atât mai bine.
firesc, bați palma.
deodată
poți să-ți spui părerea și cineva chiar să o audă
un sentiment revoluționar pentru o fată mică pierdută într-o lume mare
doar că nu sunt o fată și nu mai sunt mică
mă duc înapoi la dracu
și îi spun, te rog fă-mă înapoi frumoasă
oamenii mă aud dar nu mă plac
mă văd, dar nu le place ce văd
și știu că pot să trăiesc și fără atenția oamenilor
că mai sunt atâția oameni - pardon, atâția non-oameni -
dar ceva din capul meu tâmpit le caută atenția și admirația
deși vrea să îi înjunghie
nu pe toți, poate doar pe majoritatea
tu în sufletul tău știi că nu asta înseamnă frumoasă
dar spui frumoasă la fel cum spui și oameni
știi că toți suntem oameni dar când spui oameni spui doar oameni-oameni
pentru că ai obosit să încerci să-i convingi pe cei din jurul tău
că la un pas de perspectiva lor se află un golf imens
și că dacă ar apăsa undeva pe un buton ascuns din mentalul colectiv
deodată ar vedea că e plin de frumusețe
dar e obositor să trebuiască să le explici oamenilor principiul frumuseții
ca să te vadă atractivă
(și puțin penibil.)
și din momentul în care te văd atractivă
sunt un pericol pentru tine
un pericol noaptea când mergi acasă ascunzând cheia-n pumn
un pericol ziua
un pericol dimineața când se holbează în timp ce beți cafeluța
un pericol seara când te culci cu gândul că ai fost văzută
dar n-ai fost niciodată văzută
iulie 2022
nu-i spun niciodată tatălui meu la mulți ani
eu și maică-mea avem o înțelegere tacită
ea îmi scrie
e ziua bunicii tale
e ziua surorii tale
nu uita.
dar nu îndrăznește să-mi scrie
e ziua tatălui tău.
nu uit când e ziua tatălui meu,
pentru că e fix la o săptămână după ziua mea
și fix la o săptămână înainte de ziua bunicului meu
august 2022
de când am stat ultima oară în pat trei zile
și am strâns din dinți în cadă cinci ore
ca să mă conving
mi-am promis că nu o să mai mă arunc în râu în viața mea
și de fapt, nu că nu o să mă mai arunc,
nici nu o să mai îmi placă râurile.
o să-mi placă bălțile. sau marea. sau poate totuși pârâiele mici, minuscule.
așa că am găsit dintr-o coincidență o baltă
m-am dezbrăcat cu totul și m-am aruncat în ea cu capul înainte
sperând să-mi placă
nu să-mi placă,
să mă îndrăgostesc nebunește de ea
să vreau să stau în balta asta cu mormoloci și peștișori mici de baltă
toată viața.
să admir balta pentru că există
pentru că adăpostește lucruri mici și drăguțe
pentru că dă de băut vietăților necesare
pentru că e necesară
pentru că bălțile sunt frumoase din depărtare
pentru că e bine să existe și bălți în lumea asta mare
nu?
și am băltit și n-am simțit nimic
adică am simțit,
brațele mele s-au obișnuit cu temperatura medie a bălții
și-am simțit confort
și picioarele mele s-au relaxat cu gândul că am o baltă
și nu trebuie să mai merg în goana căutării apei
dar nu se compara niciodată nicio secundă cu a te îneca într-un râu imens
a te lăsa moartă pentru o secundă, nu moartă, vie
pentru că atunci când te prefaci că ești moartă de dragul de a te lăsa lovită de stâncile pe care te poartă un râu ca lumea
care îți face vânătăi peste tot
ești mai vie ca oricând în viața ta
mai vie și mai înțeleasă și în sfârșit
mai puțin singură în vânătăile tale
dintr-un râu vezi lumea-ntreagă
treci pe lângă munți, văi, frunze care-ți cad în față
gunoaie
bănuți aruncați prinși în bot de un mormoloc
și ești viu
și pentru ălea 5 minute
5 minute în care simți că până atunci n-ai respirat
doar te-ai prefăcut că respiri, mănânci, bei și mergi
și copacii-s mișto și prietenul tău enervant e de fapt mișto
și lumea urlă se frustrează
și tot ce vrei să le zici - să strigi - e că tu te-ai scăldat în râu
dar nu mai îmi dau voie să intru-n râu
știu că din râu ajung drept la mine-n cadă
unde dorul râului devine cuțit ceramic și singurătatea devine supremă existențială
cu bjork pe fundal cântând despre divorțul ei cu care n-am nicio legătură
dar dacă alegerea e între a fi vie și a mă arunca de vie
sau a fi moartă pe un timp nedefinit călduț și relaxant
puteți înțelege de ce nu sunt bună la alegeri înțelepte
așa că firesc că mă aflu perpetuu în căutarea nedefinită
a unui râu
s-ar putea să te fi găsit
septembrie 2022
corpul meu -
muzeu de jeg de sub unghie
altar de masturbare gratis pe net
vitrină
afiș, banner, poster al singurătății mele
la naiba - urlet în piața victoriei al singurătății mele eterne
care la cea mai mică vibrație a metroului care trece pe dedesubt
se încordează și se face mic
sau la o minusculă rafală de vânt, sau un firav
val de căldură spontan venit de la o gură de canal
sau de la aerul condiționat atunci când trage aerul
se sperie și își dorește să fie acorporal.
un corp acorporal
ce idee
ar fi cu adevărat superb
decembrie 2022
în fiecare zi
mă urmărește o vulpe argintie
uneori îi văd doar coada stând
după ușa mea crăpată de la baie
ieri a venit lângă mine
și-a aprins o țigară
și am încercat să fug de ea
să mă ascund
oamenii nu văd vulpea
dar văd pe fața mea frică
și mă-ntreabă ce am
eu încerc să-mi agăț cârlige în ochii lor
ca să mă trag de ele și să scap de ea
uneori reușesc, alteori nu
absolut nu
ieri am fugit
m-am ascuns și m-am făcut mică de tot după un zid
așa cum mă trânteam pe jos în bucătărie
când îmi înfigeai picioare în stomac
vulpea m-a găsit după colț
s-a așezat pe mine
și cu cât am încercat mai tare să
o împing să o zgârii din ochii mei
să-mi scot ochii din orbite
să-i împachetez și să îi dau cadou doar ca să mă lase-n pace
nu m-a lăsat
problema cea mai mare cu vulpea argintie
nu e că mă urmărește
ci că e invizibilă
și că atunci când își înfige ghearele-n plămânii mei
nu pot să urlu - pentru că vulpea îmi șoptește
nu urla, nu deranja, nu supăra
nu e nimeni dator să
nimeni
absolut nimeni
doar tu
nimeni-nimeni
nu pot să tac - pentru că ghearele-mi intră-n ficat
dacă nu scot măcar un mic gemet -
așa că gem
și după mă simt prost că gemetul meu deranjează lumea-ntreagă
și când o umbră mă-ntreabă îngrijorată
ce ai
spun
te rog lasă-mă-n pace
pentru că e mai
bine așa.
nu vreau să gem
nu vreau să deranjez
nu vreau să mor
și după ce vulpea vede că aproape m-a
mă lasă și revin pentru puțin timp printre umbrele orașului
știind că vulpea e mereu acolo
dar prefăcându-mă că nu e
de dragul de a nu-mi
supăra vecinii de bloc
și nu pot să nu mă-ntreb
dacă atunci când stăteai pe jos în sufragerie
și ascultai bjork
și dacă te întreba cineva ce ai
spuneai că vrei să fii lăsat singur cu muzica ta
dar după cinci minute te apucai să cotrobăi prin tacâmurile jegoase
și urlai și
dacă tot cu vulpea argintie
vorbeai și tu
și noi eram idioții incapabili să o
tot decembrie 2022
- o scrisoare pentru sentimentele mele reale
ca măcar mângâierea mea să le atingă -
nu cred că majoritatea oamenilor știu cum e
să le fie degetelor tale frică
o frică ce-ar reuși să împietrească comete
de a-și scrijeli pe foaie propriile adâncimi
pentru că șansa minusculă ca cineva
să le vadă vreodată
e mult mai halucinantă
decât gândul că nu le-ar auzi nimeni niciodată
teribil dacă stai să te gândești la asta
problema problemelor
nu e respingerea
nu e proiecția lui nu știu care
nu e nici măcar că n-am jucat oedip când eram mică
eram la o petrecere
și toată lumea zâmbea și râdea și
melcii se țineau în brațe
și o șopârlă sărea pe geam beată
și totul ieșise perfect
lumea era impresionată
părea că în sfârșit am un viitor
speranță și alcool - așa duhnea casa șopârlei
și nu te cunoșteam.
doar ai venit, am rămas puțin pe loc
și am trecut mai departe de parcă
nu s-a întâmplat nimic așa cum fac eu
și mi-ai scris
și
erai singura persoană care văzuse
și nu m-am supărat nicio secundă că văzusei
m-am așezat ușor pe podeaua din bucătăria șopârlei
iubitele mele bârfeau agățate de frigider despre viitorul artei
și am citit și recitit
și zâmbeam de parcă mi-ai fi dat să citesc biblia
și sunt sigură că vezi toate lucrurile astea
sunt absolut sigură
cineva care nu vede lucrurile astea nu avea cum să le vadă acolo
și să le exprime acolo
sunt absolut sigură că vezi tot ce văd și eu
m-am gândit cine pe cine oglindește
și nu-mi dau seama.
încercând să oglindești o oglindă
nu știu ce ar putea ieși
decât un hău
care se tot multiplică odată cu fiecare apropiere
dar cum știe o oglindă că e o oglindă
poate ea știi, dacă nu se uită una-ntr-alta?
și rămân mirată ancestral
de ce
nu pot să
nu pot să-nțeleg cum să vezi și să nu vezi
așa că de azi m-am decis să
mă dezic de ce mi-ai scris
deși probabil nu o să mai primesc niciodată o asemenea scrisoare de dragoste
pentru că o oglindă nu poate să aibă grijă de-o oglindă
e prea dureros hăul
epopee de crăciun 2022
nu pot să scriu nimic despre tine
nu știu de ce
nu știu de unde aș începe
erai doar un băiat-floricică
peste care a călcat tractorul
și am încercat să te car pe brațele mele
dar erau pline de scorburi prin care cădeai
am încercat să te-nconjor de flori
dar odată ce te-am rănit
ai plecat de lângă ele
și mi-e frică
știu dimineața aia ca pe o -
obișnuiai să îmi scrii ce filme superbe ai văzut
uneori filme artsy, dar de cele mai multe ori filme pe care ți-ar fi rușine să mărturisești că le-ai văzut
și după începeai să-mi povestești vise oribile pe care le aveai
și eu să-ți spun ce trebuie făcut pentru facultate
pentru că nu erai în stare să ții minte nimic
țin minte că mi-ai povestit cum
ai văzut un video cu un tip
care s-a dus să trăiască singur pe-o insulă
și a pus o capcană pentru porci sălbatici
și a prins într-o capcană un bebe porcușor
și nu l-a mâncat și mergea peste tot cu porcușorul după el
doar că a dispărut după câteva nopți, aiurea
și a fost foarte trist.
nu mai știu cum am început să vorbim
ne-am văzut și
am râs odată poate la același lucru
și ne-am lipit ca doi magneți
toată lumea ne întreba dacă suntem împreună
evident că nu
mereu când îți amintea cineva de asta
negai complet
secretul e că niciunul dintre noi nu era capabil de-o asemenea
intimitate
la un moment dat a dispărut complet, nu mai era nici un val, nicio umbră de îndoială
ne spusesem prea multe lucruri cât să mai ajungem vreodată goi
îmi povesteai cum visai fete care te pipăiau
sau cum o visai pe maică-ta în diverse forme extraterestre
la un moment dat,
te-ai dus în vamă fără mine deși trebuia să mergem împreună
și după mi-ai scris beat că e
și te-ai gândit la mine.
atunci când pământul îți pleca de sub tălpi
îmi spuneai
nu sunt ok
nu mă omor azi
dar te rog nu mai îmi scrie
lasă-mă în casă să sufăr să mă anesteziez
nu mi-am dorit să mă nasc și acum sunt în căcatul ăsta
și eu fugeam în militari la 2 dimineața
încercând să întorc pământul pe dos
ca să se potrivească cu obrazul tău
eu eram foarte îndrăgostită
de propria-mi suferință după un motan care nu voia să-mi vadă lacrimile că se plictisise deja de ele
și îți peroram în cerc timp de o mie de ore, îți spuneam
nimeni nu mă face să mă simt mai în viață decât
dar că atunci când clipește prea tare
eu mă înec și plâng urlând
nu știu ce să fac cu viața mea
nu știu de ce nu pot să mă rup odată
îl ador
pur și simplu aș vrea doar să mă trântesc pe jos și să fiu pământul pe care calcă
și tu-mi spuneai
îmi pare rău sora mea
eu o să mă omor curând
dar îmi pare rău
nu pentru că o să mă omor
pentru tine și motan.
mi-ai zis
sper să fii bine
e singurul lucru pe care-l vreau.
încercam să te agăț de o fărâmă de speranță pe care
o păstrasem eu adânc în suflet
am ocrotit și ascuns speranța asta
pentru că știu că e cel mai bun lucru pe care-l am
să o țin departe de a-mi fi distrusă în bătaie de acolo de unde vin
a fost cel mai frumos și bun lucru pe care am fost vreodată în stare să-l fac
ți-o dau ție și vreau să te ții bine de ea
pentru că e ca un licurici pe care dacă îl atingi
s-ar putea să se aprindă ușor pâlpâit și licuriciul tău ascuns
- dacă nu l-ai aruncat -
- ne-am făcut primul tatuaj împreună, tocmai mi-am amintit -
tu ți-ai tatuat un băiat claustrat într-o cutie
și eu pasărea măiastră - locomotiva
dar amândoi eram la fel de claustrați
după care te-ai îndrăgostit și tu
prima dată de o fată care purta tocuri de fulgi de nea
și pășea cu o încredere pe ele care făcea să tremure zidurile
(nu o să uit în viața mea cum avea 15 ani și când patru-cinci băieți au vrut
să sară la bătaie și să-i bată iubitul de pe atunci
a sărit pe ei și a început să urle din toți plămânii
- a spart câteva blocuri de lângă ea -
și brigada de băieți a băgat capu-n pământ)
țin minte că ai convins-o să mănânce pentru prima dată-n viața ei struguri.
și nu i-au displăcut dar nici nu i-au plăcut.
doar că fata fulg de nea nu era.
și toți știam că nu era.
știam că o să urmeze bolovanul.
m-am dus la fata fulg de nea
i-am spus
să te lase în pace
că o rog o implor
să te lase în pace
și să nu te folosească
pentru că ești
un om care nu duce și
nu merită asta
fata fulg de nea a dispărut.
mi-ai scris.
sunt distrus
nu știu ce vrea fata asta
nu știu ce pula mea a făcut-o să se răzgândească
nu știu ce se întâmplă
nu mai știu nimic
nu mai vreau nimic
te rog vino la mine diseară
că nu rezist
și-am venit
și-am mâncat napolitane de la maică-ta
și-o vreme a fost din ce în ce mai rău
mi-ai scris
îmi vine să-mi zbor creierii
și am google-uit ce e mai ok
să-mi tai venele sau să mă spânzur
simt că nu e corpul meu
îmi e greu cu gândurile astea rău de tot
sper să pot să adorm diseară
nu mai pot
am stat 3 ani fără să mai simt ceva pentru cineva
și acum zbam
și acum țac pac nu mai e nimic
sunt distrus
nu mai vreau să simt ce simt acum
de aia vreau să mor.
nu că nu mai văd altă scăpare
crede-mă că sunt efectiv demoni în capul meu.
aș vrea foarte tare să te îmbrățișez și să-ți spun acum
că te înțeleg perfect
și că de aia vreau și eu să mor
ca să nu mai mă îndrăgostesc niciodată niciodată
dar atunci nu am fost în stare
și ți-am zis doar că știu cum e să ai demoni - cringe
m-ai întrebat
poți te rog să dormi la mine
sufăr pentru toți strămoșii mei
o să fie un drum lung
te rog ține-mă
firesc, am venit
ți-am zis că o să mai mănânci struguri
nu mai vreau struguri
nu știu dacă e worth it să iubești
vreau o viață liniștită
de fapt vreau struguri
de fapt vreau mai multe lucruri
m-ai întrebat după
tu cum dracu te descurci
ți-am zis că
prost
mi-ai zis
da dar de atâta timp
și pare că te ții bine
ești mai puternică decât mine
mereu ai fost
ceea ce e super
ți-am spus că
m-am obișnuit
dar ce voiam să spun era că
nu mă descurc
și mă înec rău de tot și
doar vreau să mă țină și pe mine cineva la suprafață două secunde
să nu uit că există aer în lumea asta
îl urăsc
dar nu mă pot entuziasma la nicio altă umbră
și nu există nimeni pe lumea asta care are o bucurie atât de simplă și intoxicantă
când vede o veche locomotivă sau un pui de pisică
bucurie de care eu am nevoie mai mult decât de aer.
lucram la extra texte din cehov
am stabilit că tu ești ivanov
pentru motive evidente
și eu sunt ranevskaia
pentru că am o piatră atârnată de gât
dar e piatra mea și o iubesc și o car după mine
odată mi-ai zis
vrei să mergem la biserică și să îl blestemăm pe dumnezeu
îmi pare rău că nu am apucat să mergem.
ai început să nu mai vii la cursuri
am stat o noapte întreagă cu tine
să scrii conceptul pentru ivanov
era despre sinucidere și durere
și era plin de candoare și neclaritate în egală măsură
eu îl adoram
dar eu adoram tot ce făceai tu
așa că probabil că nu sunt o busolă prea bună
ne-am dus la curs ziua următoare
cu pauze și multe respirații întretăiate în sticle sparte în glas
l-ai povestit cum ai putut mai bine
și mi-am ținut strânsă unghia-n pumn
să fie bine
aveam nevoie doar de o mică victorie
apoi a deschis gura leul
și te-a înghițit
și eu am tăcut și l-am lăsat să te înghită
te-ai îndrăgostit iar
de data asta de o molie
și am urât molia aia din prima secundă în care am pus ochii pe ea
pe tavanul camerei tale deasupra saltelei pe care obișnuiam să dormim
de când ne-am mutat împreună și
nu aveam nimic, doar pui cu ciuperci de la maică-ta
un dulap de lemn masiv și o saltea.
nici nu mai știu cum ai cunoscut molia
știu doar că a venit și a acaparat casa
cu pânzele ei și șamponul ei oribil
și tu te legasei de mâini și de picioare de masa ta pe care îți țineai laptop-ul
și tot ce făceai era să-ți împământezi ochii-n el
și ea stătea lungită pe salteaua noastră de parcă totul era ok
nu mâncasei de o lună
am văzut-o într-o seară în club cum se săruta cu altcineva
și am zis doamne ajută să plece
te-am sunat
erai trist dar neutru
dar a venit înapoi și ai crezut-o, probabil tot la fel de neutru
am vrut să iau molia și să o izbesc cu capul de calorifer
până pleacă de lângă tine și te dezlegi naibii de laptop
dar m-am abținut pentru că
nu se face
ai încercat să mă convingi să mă duc la terapie
când mi-a ajuns cuțitul la os, m-am dus
și eu am încercat să te conving pe tine
te-ai dus și obișnuiai să-mi scrii
doamne am avut o super ședință
de-abia aștept să-ți povestesc
dar odată cu molia
nu te-ai mai dus.
când mi-ai spus că nu te mai duci, am plâns.
de acolo
am pierdut încontinuu contactul cu solul
dar tu nu erai acolo lângă mine ca să mă tragi înapoi
când eram la cota 2000
și-mi loveam picioarele de brazi în timp ce-mi înghețau mâinile pe scaunul de metal
ți-am scris
sunt pe munte
ți-ar fi plăcut aici
la un moment dat mi-ai scris
sora mea ți-ai luat filme că te urăsc
am obosit să mă cert
nu mai vreau să mă cert
hai să
și după ai plecat
am rămas cu salteaua și dulapul nostru gol
și tu - la mama ta
- dacă aș putea schimba ceva în lume
aș face orice ca mama ta să -
am mai vorbit doar două mesaje de atunci.
ți-am scris
hei, tocmai au venit mama ta și iubita ta să mă roage să eliberez apartamentul nostru
și mi-ai spus
dacă asta a vrut mama mea nu am ce
ne-am văzut la cinema trei ani mai târziu
mi-ai prezentat-o pe miruna.
m-am bucurat că nu e tot molia
m-am întrebat dacă te-ai mai îndrăgostit pe bune vreodată
m-am bucurat că nu te-ai spânzurat
și am zis bună,
eu sunt -
mă-ntreb dacă i-ai povestit
mă-ntreb dacă îi trimiți melodii și dacă îi povestești de struguri
sau de demoni sau de saltea
dacă îi spui te rog vino să dormi cu mine cu licuricii tăi cu tot
dacă mai ești o floare sau nu
îmi pare rău că nu am putut să te salvez
știam
și nu am spus nimic.
când s-a repetat istoria și leul a vrut să
m-am băgat în ghearele lui
știu că nu contează pentru tine,
că pentru tine nu am
dar
m-am gândit la tine.
dihorul meu a murit.
nu am reușit să am grijă nici de el.
l-am îngropat la marginea orașului.
am trecut peste suferința mea.
am învățat să plutesc
am evitat să mă mai îndrăgostesc
am plutit 3 ani
m-am îndrăgostit din nou
îmi amintește de tine
cred că dacă l-ai cunoaște
te-ai îndrăgosti și tu de el.
nu îți face nicio iluzie,
evident că nu e nimic împărtășit
și totul e incredibil de trist
(doar nu te aștepți la altceva de la mine)
dar o să treacă.
acum știu
din nou am vrut să mor
și n-am învățat nici până acum să nu mai fiu așa
și probabil dacă ai fi aici
te-ai lua cu mâinile de cap
îmi e dor de tine când merg pe stradă
îmi e dor de tine când intru în facultate
când mă gândesc ce tatuaje să-mi mai fac
când râd cu poftă
când trec pe lângă casa noastră
uneori simt că mi-e dor de tine
a devenit un mi-e dor de care nu mai scap
un dor de toți oamenii pe care i-am întâlnit vreodată
pentru 2023 -
Citiți aici și "2022, un an prolific dar extrem, extrem de dificil", un alt fel de retrospectivă a Luizei.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)