În 2022 am reușit (prin noroc, privilegii și ajutorul celorlalți, și puțină muncă) să mă las de job-urile fără legătură cu teatrul pe care le făceam ca să-mi plătesc chiria (enumăr aici doar câteva dintre ele - operator call center magazin de pantofi, operator call center magazin de print pe tricouri și căni, livrator glovo, profesoară de diverse la diverse grădinițe, casieră la magazine de haine, ș.a.m.d.).
Am intrat la doctorat unde lucrez la o teză pe care sper să o fac măcar pe jumătate cât merită toate regizoarele minunate din istorie și din prezent de bine. Se cheamă Pedagogia regiei feministe. Metodologii regizorale intersecționale. Mulțumesc din suflet tuturor care m-au ajutat să-mi structurez ideile până aici, și celor care mă vor mai ajuta pe parcurs.
Mi-am luat carnetul la începutul anului și conduc cu bucurie. Mulțumesc oamenilor apropiați pentru privilegiul de a avea ce să conduc.
Am adoptat-o pe Noelle, care e o cățelușă absolut minunată.
S-a reluat GEN, ROZ, un spectacol drag din care am învățat enorm cu privire la metodologii de lucru. Mulțumesc fetelor dragi care îl joacă de fiecare dată cu drag și care m-au suportat și sper că mă suportă-n continuare. La fel și echipei Replika care-l susține în viață.
A ieșit la lumină Frica-n sân (cronică aici) la Teatrul Improbabil - inițiativă mișto de promovare a dramaturgiei contemporane. Mulțumesc echipei spectacolului, echipei producătoare și mai ales dramaturgei Laura Ivancioiu pentru reîntâlnirea cu ea și pentru că m-a suportat și susținut deși nu eram în cea mai bună formă. Și mulțumesc femeilor care și-au spus poveștile pe care e bazat textul (textul e disponibil pe LiterNet aici).
Am fost, cu susținerea echipei Replika, în diverse comune de pe lângă București, și într-un liceu tehnologic, cu Alexandru Gorghe să ținem ateliere de teatru educațional cu diverși copii și adolescenți.
Am fost implicată într-un proiect cu o idee tare mișto care leagă tineri dramaturgi și regizori de teatre de stat și am făcut un spectacol lectură la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe pe textul lui Alex Gorghe, Câinele mamei mele. Un text care îmi e extrem de drag și pe care sper să-l montez în curând. Cu o echipă de actrițe absolut superbe care ne-au primit cu toată căldura. Mulțumesc lor, echipei teatrului și lui Bobi Pricop care organizează aceste întâlniri mișto pentru tinerii din teatru.
Am fost la Craiova, la Theater Networking Talents, unde am auzit piese mișto scrise de alți tineri dramaturgi și dramaturge, în colaborare cu regizoare și regizori. textele scrise de Mădălina Stoica și Teona Galgoțiu mi-au rămas în minte și le mulțumesc că mi-au arătat că bias-urile mele pe niște teme erau puerile. Am avut oportunitatea să văd spectacole de licență și dizertație ale colegilor mei de generație. unele dintre ele m-au atins și le mulțumesc colegilor Petro Ionescu, Alin Negruțoiu, Ioana Hogman că fac spectacole atât de mișto.
Am călătorit în Spania și-n Polonia cu Replika și cu niște copii și adolescenții minunați și spectacolul lor lucrat cu Cristina Gherasim și Radu. Mă bucur că am putut să fiu de ziua mea alături de ei în Girona, a fost frumos.
Am fost într-o peripeție prin Moldova și Transnistria cu Alin, Alex, Eduard Olesti și Bianca Oprea care mi-a readus puțin din entuziasmul meu imens pentru călătorii funny. Mă bucur enorm că l-am revăzut pe Eduard, care e un super dramaturg catalan. Mă bucur că am ars cu Bianca o foaie anti-avort primită de la un călugăr.
Am operat lumini la două spectacole foarte mișto din diferite puncte de vedere, Prețul Aurului al lui Eugen Jebeleanu și ReStart al Ozanei Nicolau. Mulțumesc de oportunitate și întâlnire spațiului Replika și artiștilor foarte tari. Îmi place foarte mult eclerajul și mi-a adus bucurie să pot să contribui la demersurile astea.
Am început lucrul la un proiect drag, pe care sper să-l continui cu limpezimea gândului și fărâma de maturitate pe care am dobândit-o între timp. Le mulțumesc tuturor care m-au suportat și susținut în perioada aceea dificilă. Mulțumesc Viorel Cojanu, Radu Apostol, Elena Găgeanu și tuturor din echipa Replika.
Am fost traineriță la Târgu Neamț, la CEVA, unde m-am întâlnit cu oameni și artiști mișto cu care sper să mă întâlnesc cât mai des. Anca Munteanu, Raul Coldea, Ioana Hogman, Mădălina Brândușe, Petro Ionescu, Andrei Șerban și mulți alții. mulțumesc Irina Slate și echipei pentru tot ce faceți.
La invitația extrem de generoasă a Alina Pietrăreanu, am vorbit despre regia feministă și micro-parcursul meu artistic la Festivalul de Arte Performative Ecosistem. Am ascultat niște povești impresionante, Patrick Brăila, Ioana Marchidan, Raj. O altă bucurie a anului, l-am cunoscut pe Raj-Alexandru Udrea, care e super super tare!
Am văzut câteva spectacole și am citit câteva lucruri foarte mișto care m-au atins. Mulțumesc Acrobații-lor lui David Schwartz și ale întregii echipe, poemelor lui Alberto Păduraru.
Am plecat cu Alex în Belgrad, tot prin proiectul care reunește dramaturgi tineri și regizori tineri sud-est-europeni. Am cunoscut un dramaturg foarte interesant care ne-a povestit câte ceva din istoria personal-socio-politică a Serbiei și Cehiei.
Am fost în public la discuția despre abuz organizată în cadrul FNT!!! Mulțumesc tuturor care au făcut să fie posibilă o astfel de dezbatere într-un cadru atât de important. Mulțumesc tuturor celor care au vorbit și mulțumesc Oana Stoica pentru că mă inspiri să nu uit niciodată să lupt. Mulțumesc în special regizoarelor și actrițelor care au vorbit. Mi-ați dat încredere și speranță și mi-au rămas întipărite-n minte vorbele voastre.
Am scos un spectacol în două săptămâni și jumătate, pe tema abuzului în relații de putere (DN 83). Le mulțumesc Katia Pascariu și lui Vlad Ionuț Popescu care s-a înhămat la ceva ce părea aproape imposibil și au lucrat atât de generos alături de mine și Alex.
O bucurie imensă a anului 2022 e și că m-am reîntâlnit la lucru cu Vlad, cu care am lucrat la jumătate din examenele noastre din facultate și față de care mă leagă atât o prietenie dragă, cât și un respect imens față de munca și creația lui. E un om care a avut încredere imensă în mine artistic și căruia sper să reușesc să îi dau aceeași încredere și generozitate înapoi. Am lucrat cu Katia, pe care o ador și mărturisesc că sper să ajung măcar pe jumătate la fel de tare și radicală ca ea în viața asta.
Am început atelierele în penitenciarul de femei alături de Mihaela Michailov și Paul Dunca. Mulțumesc Mihaela pentru că te-ai aruncat în asta cu mine, cu capul înainte (și pentru multe altele pe care le-am învățat de la tine anul ăsta și pe care continui să le învăț de la tine) și sunt foarte entuziasmată de ce va urma în proiectul ăsta.
Am revăzut-o pe Katie Mitchell, care a ținut un workshop extrem de mișto cu studentele și studenții de la regie și scriere dramatică de la UNATC. Mi-a umplut sufletul de speranță și bucurie felul în care a predat și felul în care am văzut pe fețele tinerelor regizoare încrederea în forțele lor pe care o capătă cu ajutorul ei. Mulțumesc enorm lui Katie, lui Radu, Mihaelei și tuturor care au făcut întâlnirea asta posibilă.
Am fost la prima mea filmare! M-a rugat Andreea Lăcătuș să am grijă de figurație. A fost tare drăguț din partea ei. Am fost și la a doua mea filmare, la dragul de Alin care a filmat pentru prima dată ca student regizor de film ceva foarte intim și curajos din parte lui. De-abia aștept să vedeți. E tare. Îi mulțumesc lui Alin pentru prietenia de aproape 6-7 ani care ne leagă uman și artistic și care îmi dă oportunitatea să văd cum creștem împreună atât artistic cât și uman.
Anul ăsta am cunoscut foarte bine doi artiști foarte mișto și sper, cred eu, mi-am făcut și doi prieteni noi pe viață, Andreea și Alex, alături de care am trecut prin rollercoastere emoționale, profesionale și de toate felurile și alături de care am crescut și învățat enorm. La capătul rollercoasterelor - încă mă suportă și îndrăgesc și nu pot să le mulțumesc niciodată destul pentru toată susținerea, încrederea și grija pe care mi-au oferit-o anul ăsta. Vă ador pe amândoi onest și din tot sufletul. La fel de tare, mulțumesc Gabriela Oprea pentru că ești acolo lângă mine de un deceniu and counting și pentru că îmi arăți drag și grijă nemărginite. Oprea este această zână a organizării teatrale pe care o recomand cu drag oricui are vreodată nevoie de așa ceva. Mulțumesc și Anna Aroș care e o altă zână teatroloagă pe care am avut privilegiul să o întâlnesc și cunosc mai bine, mulțumesc pentru ajutorul și dezbaterile pe care mi le-ai oferit.
2022 - un an prolific dar mărturisesc, extrem extrem de dificil din punctul de vedere al mental health-ului meu. Vă mulțumesc tuturor pentru că m-ați suportat, pentru bucuria și speranța pe care mi-ați adus-o într-un fel sau altul prin întâlniri și micro-întâlniri. La ani și mai buni și mai stabili!
Citiți aici și "2022. să trec peste rușinea de a arăta cuiva ceva ce am scris", un alt fel de retrospectivă a Luizei.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)