I-aș spune aici povestea. Cu expozițiune, intrigă, desfășurarea acțiunii, punct culminant... aș vorbi inclusiv despre bătrânețea lui tihnită și demnă, căreia i-a urmat deznodământul spre care ne îndreptăm cu toții. Dar nu pot. Așa că voi rezuma viața bunicului meu într-o frază: a refuzat să fie o povară pentru cei din jur. Și, spre propria-i uimire, cred, a obținut mult mai mult decât și-a propus: a fost, mai ales pentru mine, dar nu numai, cel mai important sprijin emoțional pe care l-am avut până acum.
Fotografia de mai sus i-am făcut-o acum câțiva ani. Așa o să mi-l amintesc întotdeauna: cum l-am surprins în acest moment de curaj - unul dintre puținele din viața lui -, în care a reușit să recunoască faptul că, de fapt, i-ar fi plăcut și lui să aibă un câine, dar era mult mai convenabil să vină în vizită și să se joace cu Tom, cățelul familiei noastre multinaționale și multietnice, alintat, și de ciudă, "Tomika, drága szivem!".
Pierderea bunicului a fost partea urâtă a anului. Prima în top. Bate de departe bilețelele agresive găsite în cutia poștală și micile probleme cotidiene. Multe, ca la toată lumea. Dar mult mai multe sunt experiențele/momentele / perioadele frumoase pe care le-am trăit în 2022, al căror top arată așa:
1. Perioada în care am scris electric kid, ultimul volum din trilogia începută cu lovem@il project, continuată cu messenger. Din 9 ianuarie 2023 îl găsiți gratuit spre descărcare la Editura LiterNet aici.
2. Ziua în care am decis să continuu experimentul pe care l-am denumit, doar pentru mine, dar acum, iată, nu mai e doar pentru mine, Samizdat. Loaded. Reloaded. Uploaded. Downloaded: puteți citi gratuit texte în română și engleză pe care le-am scris în ultimii ani. Multe dintre ele sunt self-published. Pagina pe care găsiți link-urile este aceasta.
3. Momentul în care am deschis cea mai recentă carte a mea, Poetic sau politic? Teatrul alternativ polonez în timpul comunismului, publicată anul trecut la Editura Eikon, dar ajunsă la mine abia anul acesta. Volumul a apărut cu sprijinul Institutului Polonez București și poate fi comandat de aici sau cumpărat din librării.
4. Timpul petrecut cu prieteni, colegi, la facultate, cu familia, și, nu în ultimul rând, investit - mai mult la modul retro - în filme, cărți, spectacole, fotografii, "muzici", picturi. Definitorii pentru mine, la nivel emoțional, nu "în timp real", au fost, în 2022, următoarele:
I. Film. Am revăzut Night on Earth în regia lui Jim Jarmusch.
II. Carte. Nu numai că am jucat toate cărțile pe față anul ăsta, dar am mai și jucat totul pe o carte. M-am întrebat care e cartea mea preferată. Mi-am și răspuns. Nu Ulysses al lui Joyce, nu Pendulul lui Foucault al lui Eco, nu Doktor Faustus al lui Thomas Mann, nici măcar cartea pe care am luat-o personal și pe care trebuie s-o recitesc - Demian al lui Hesse. Nici alte cărți, fie ele pentru oameni mari sau mici. Cartea mea preferată este Harry Potter. În 2022 și în orice alt an. Dacă tot am jucat totul pe o carte... am câștigat? Măcar un zâmbet de la cititori?
III. Spectacol. Nu pot sta departe de teatru. Chestie de igienă mintală pentru mine. Așa că am văzut câteva spectacole invitate la Festivalul Internațional Studio, organizat de Universitatea de Arte din Târgu-Mureș în noiembrie. Cel mai bine m-am simțit la invenția ludică a lui Scott Johnston, produsă de Edinburgh College - Performing Arts Studio Scotland, denumită 30/60, un spectacol interactiv, bazat în mare măsură, deși nu integral, pe improvizație.
IV. Fotografie. Prin vară am hotărât că refuz să renunț la eye make-up, așa că am ales ca definitorie pentru 2022 al meu o imagine marca Helmut Newton pe care o puteți vedea aici.
V. Muzică. Red Hot Chili Peppers - Stadium Arcadium, pe repeat.
VI. Pictură. Dacă tot vorbim despre timp, și dacă tot am început povestea cu bunicul meu, al cărui timp pe Pământ s-a terminat, atunci pictura anului 2022 a fost, pentru mine, Persistența memoriei a lui Salvador Dali. "Miklós" nici măcar nu auzise de Dali, însă asta nu l-a împiedicat să aibă o viață lungă și fericită. Măsura timpul cu un ceas de mână Atlantic. O raritate. L-aș fi vrut eu, ca amintire, dar am primit, în schimb, busola pe care bunicul mi-a arătat, în copilărie, cum să mă reorientez în "spațiu-timp" dacă mă pierd vreodată în natură. Probabil și pentru că mă uit des la ecranul ei antichizat, în noul an voi fi perfect orientată - atât în spațiu, cât și în timp -, spre multe alte filme, cărți, spectacole, fotografii, muzici, picturi... mai vechi, mai noi, și, mai ales, ca de obicei, spre oameni.
II. Carte. Nu numai că am jucat toate cărțile pe față anul ăsta, dar am mai și jucat totul pe o carte. M-am întrebat care e cartea mea preferată. Mi-am și răspuns. Nu Ulysses al lui Joyce, nu Pendulul lui Foucault al lui Eco, nu Doktor Faustus al lui Thomas Mann, nici măcar cartea pe care am luat-o personal și pe care trebuie s-o recitesc - Demian al lui Hesse. Nici alte cărți, fie ele pentru oameni mari sau mici. Cartea mea preferată este Harry Potter. În 2022 și în orice alt an. Dacă tot am jucat totul pe o carte... am câștigat? Măcar un zâmbet de la cititori?
III. Spectacol. Nu pot sta departe de teatru. Chestie de igienă mintală pentru mine. Așa că am văzut câteva spectacole invitate la Festivalul Internațional Studio, organizat de Universitatea de Arte din Târgu-Mureș în noiembrie. Cel mai bine m-am simțit la invenția ludică a lui Scott Johnston, produsă de Edinburgh College - Performing Arts Studio Scotland, denumită 30/60, un spectacol interactiv, bazat în mare măsură, deși nu integral, pe improvizație.
IV. Fotografie. Prin vară am hotărât că refuz să renunț la eye make-up, așa că am ales ca definitorie pentru 2022 al meu o imagine marca Helmut Newton pe care o puteți vedea aici.
V. Muzică. Red Hot Chili Peppers - Stadium Arcadium, pe repeat.
VI. Pictură. Dacă tot vorbim despre timp, și dacă tot am început povestea cu bunicul meu, al cărui timp pe Pământ s-a terminat, atunci pictura anului 2022 a fost, pentru mine, Persistența memoriei a lui Salvador Dali. "Miklós" nici măcar nu auzise de Dali, însă asta nu l-a împiedicat să aibă o viață lungă și fericită. Măsura timpul cu un ceas de mână Atlantic. O raritate. L-aș fi vrut eu, ca amintire, dar am primit, în schimb, busola pe care bunicul mi-a arătat, în copilărie, cum să mă reorientez în "spațiu-timp" dacă mă pierd vreodată în natură. Probabil și pentru că mă uit des la ecranul ei antichizat, în noul an voi fi perfect orientată - atât în spațiu, cât și în timp -, spre multe alte filme, cărți, spectacole, fotografii, muzici, picturi... mai vechi, mai noi, și, mai ales, ca de obicei, spre oameni.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)