Aplauzele au venit și anul acesta, strivindu-mă însă, în vară, ca pe o insectă năucită de căldură... da, am avut o vreme când aveam nevoie de liniște. Aplauzele acelea caniculare m-au omorât puțin. Am reînviat, însă, și mi-am crescut aripi ce aplaudau timpul primit, ungându-l cu Lumină. Am dăruit.
Am aplaudat și eu, la rândul meu, dar cu grijă, ferindu-mă de a prinde între palme visele artiștilor ce mi-au trezit emoții în cascadă. Știam cum e să mori strivit.
Dar când am deschis palmele larg, am lăsat să plece oameni care și-au jucat rolul lor în viața mea și a căror partitură s-a încheiat. Scenariul nu se mai dă scris, iar personajele joacă în planuri diferite. Totul e firesc, nu e nici comedie, nici dramă.
Am închis între palme și zâmbete de oameni dragi, prieteni vechi ce au știut să-mi rămână lângă inimă, și zâmbete nou cunoscute, pe care le-am cernut printre degete... Am ales.
Am așteptat mereu aplauze din exterior, dar acum nu mai aștept. Acum știu cine sunt, unde sunt și de ce sunt. Cele trei întrebări esențiale în actorie. Bine, poate nu am răspunsul definitiv, dar sunt pe drum, m-am luat de mână și cânt. Mă construiesc zilnic și nu mai aștept aplauze. Mă aplaud singură din când în când, pentru curajul de a fi, de a scrie, de a cânta, de a juca, de a mă juca alături de colegi și de învățăceii mei. Pentru curajul de a crea la orice nivel. Îmi conștientizez bucuria de a fi artist și o simt cum îmi iese prin piele, strălucind.
Îmi ajung mie însămi și nu mai aștept aplauze. Validarea personală îmi e scut și petală și îmi dă puterea de a alege. De a spune Da sau Nu. De a veni sau de a pleca. De a dărui sau de a lua. De a ști. De a comunica perspectiva mea. De a construi. Puterea de a recunoaște unde mai e nevoie de aprofundări.
Puterea de a aplauda sau nu, și de a mă lăsa aplaudată.
Anul acesta am învățat că îmi ajung și că mai am multe de învățat. Am simțit gustul acestei puteri personale și m-am îmbătat cu el.
Aștept 2023 cu ochii, mintea, sufletul larg deschise și cu palmele deja pregătite să aplaude. Poate pe mine, poate și pe tine... dacă ai curaj să faci bine în jurul tău, să creezi Frumosul, păstrându-ți autenticitatea.
Iar dacă vrei să mă aplauzi, prietene, îți mulțumesc.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)