Anul ăsta am scăpat, în sfârșit, de dormitul iepurește, în trening, să pot să țâșnesc la urgențe, să le arăt ălora că n-am sânge albastru, nici măcar roz, de unicorn, e roșu și opriți-l odată, că nu-mi permit să pierd atâta, că n-am izvor în sensu' ăsta. Deci a fost un an bun, pentru trăit, zic, că după un an și, mi-au reparat țeava spartă. Thanks god. Deci, pisică. Oricum nu-mi permiteam să mor, Codruț, cățelul bătrânicii din vecini, care s-a dus în Valhala, se bazează pe mine, nimeni nu l-a vrut, e un mușcăcios. Și-l înțeleg, că și mie îmi vine să-i mușc pe unii.
E al treilea an sabatic, pe asumate, după o viață muncită în draci. Mă trezesc când vreau, mănânc când vreau, zbor pe spatele cocorului când vreau. Nu mai dau asta pe nimic. Când vreau să curg, mă duc la râu, când vreau să foșnesc, mă duc în pădure. Anul ăsta am mai învățat să recunosc câteva ciuperci și plante comestibile. E bun pământul cu noi. Până la urmă, cu venitul pe lume nu-i așa mare scofală. De venit nu te-ntreabă nimeni, bine-ai ajuns, asta-i lumea cu cer și cu iarbă, nu-l înnorați pe primul și n-o fumați pe-a doua. Cu moartea iară nu te doare capul, mori ca orice stea râșnițată și făcută praf între roțile Carului Mare, măturată dimineața de pe caldarâmul Căii Lactee, de o tanti care fredonează ceva de-a lui Aretha. Cu moartea ta să-și bată alții capul, tu ești obosit și vrei să dormi. Între astea două ar fi bine să luminezi frumos, să vezi pe unde mergi și să nu se bată alții de tine.
Mnò, cam asta. Bine zice Paul, nu te tèmè orice-i vedè. Neh, nu-s pisică.
*