Mai simțisem frică și cu alte ocazii în viața mea. De întuneric și de înălțime, de boală și de examene, dar o asemenea frică, un val de păcură neagră care m-a sufocat când a izbucnit războiul din Ucraina, niciodată n-am mai trăit. Și nu atât pentru viața mea, trecută - cel mai probabil - de jumătate, ci pentru copilul meu și pentru lumea în care urma el să trăiască. O lume în care se reîntrupau toate fantomele îngrozitoare ale unui trecut sumbru și uitat: război, frig, foame și întuneric.
Am avut nevoie de foarte multe săptămâni până să diger ideea războiului, să nu mi se mai pară inutile preocupările mele și să-mi reiau încet, încet vechile obiceiuri. Pentru că 2022 a fost și anul reluării vieții suspendate în pandemie: ieșiri cu prietenii, îmbrățișări, mers la teatru, la târguri de carte și la cinematograf. La început cu șovăială și parcă și cu o vagă agorafobie, apoi firesc, de parcă niciodată nu ne-am fi întrerupt.
Privind acum în urmă, sunt uimită să constat că în ciuda modului îngrozitor în care a început, acest an 2022 mi-a adus și foarte multe bucurii și amintiri luminoase.
În primul rând, am călătorit neașteptat de mult. M-am îndrăgostit de Barcelona, acest oraș elegant care se străduiește să limiteze traficul auto și să creeze spații confortabile și sigure pentru pietoni. Am văzut străzi și cartiere mari amenajate cu bănci, locuri de joacă și verdeață acolo unde pe vremuri mașinile își turau motoarele.
Barmanul de la hotelul unde locuiam mi-a spus din prima zi să nu-mi număr caloriile, pașii și banii cât timp sunt la Barcelona. N-am numărat, am mâncat tapas și mi-am târât picioarele prin pătura de petale movulii de bougainvillea care acoperea majoritatea trotuarelor pe care umblam. În duminica Paștelui catolic am băut sangria din pahare imense cu picior direct pe plajă, alături de localnici în pantaloni scurți care se bucurau de soarele cald de aprilie.
În iulie am ajuns în Sicilia și am avut nevoie de timp ca să-i descopăr farmecul ascuns bine sub munții de gunoaie cu care ne-a întâmpinat Catania de la aeroport. Orașul clădit din rocă vulcanică și Etna cu vârful ei fumegând permanent nu ne-au făcut o primire prea călduroasă. Am pierdut multe autobuze și am ratat multe șanse să vizităm obiectivele înscrise în ghidurile turistice, până ne-am urcat în trenul spre Taormina. Abia atunci, printre ruinele vechiului amfiteatru grecesc, am făcut pace cu Sicilia și cu haosul ei și am declarat că mă aflu în cel mai frumos loc de pe pământ. Am mâncat o pizza fierbinte pe care se topea un boț alb de burrata, am băut granita de cafea și am ajuns la concluzia că cel mai important este să lași o amintire luminoasă în inimile celor care te-au cunoscut.
La început de august, câteva zile în Slovenia și o vizită rapidă la Trieste. Suficient cât să fac o scurtă plecăciune la statuile lui James Joyce și Italo Svevo. Insuficient ca să mă bucur cât aș fi dorit de munții și de parcurile naturale din Slovenia, de orașele cochete, de librăriile mici, de mâncarea bună și ieftină și de cumsecădenia oamenilor.
În 2022 am citit foarte mult. Mai mult decât în anii precedenți. Goodreads îmi spune că s-au adunat 50 de cărți, dar în realitate sunt ceva mai multe, pentru că nu pe toate le-am înregistrat. Amintesc aici doar trei dintre ele, pentru că mi-aș dori să ajungă la cât mai mulți cititori:
1. Thera de Zeruya Shalev, apărută la editura Polirom în traducerea lui Any Shilon. Această minunată prozatoare israeliană este printre scriitoarele pe care le admir cel mai tare, i-am citit toate cărțile care s-au tradus până acum în limba română. Însă Thera este o capodoperă, povestea unei femei care încearcă să-și reconstruiască viața după un divorț aparent nejustificat. Ella Miller este arheolog, iar proza Zeruyei Shalev dezgroapă cu migală arheologică straturi profunde și tulburătoare din viața acestei tinere care se luptă și cu propriile îndoieli și cu judecata necruțătoare a celor din jur.
2. Shuggie Bain, romanul de debut al lui Douglas Stuart, câștigător al premiului Booker în 2020, tradus superb în românește de Mihaela Ghiță și apărut în colecția Anansi a Editurii Pandora M. Este povestea unui băiat care crește la periferia orașului Glasgow în timpul declinului economic din anii '80, atunci când oamenii se refugiau în alcool, iar violența domestică era norma pentru majoritatea familiilor. Dincolo de stratul social consistent al romanului, există relația plină de duioșie și tristețe dintre Shuggie și mama sa alcoolică și dorința necontenită a copilului de a o salva, de a o scăpa de dependență. Din păcate, asemenea povești nu se termină bine. Niciodată și pentru nimeni.
3. Albinele gri, de Andrei Kurkov, tradus cu har de Antoaneta Olteanu și apărut la Editura Paralela 45. Este un roman despre război, dar mai cu seamă despre felul în care oamenii pot să-și găsească seninătatea, echilibrul și rostul într-o lume întoarsă pe dos, în care toate vechile repere au fost răsturnate sau distruse. O carte care-ți lasă un sentiment de încredere în puterea omului de a reface binele atunci când pare să nu mai existe speranță.
Dacă stau bine și mă gândesc, tot cărțile m-au ajutat să merg mai departe și după momentul de încremenire de la începutul războiului. Am recitit în februarie și martie poveștile lui Creangă, dar și Maestrul și Margareta, pentru că prea deveniseră unii oameni mai răi ca Talpa Iadului și Belzebut. Am găsit alinare la Stan Pățitul și la Dănilă Prepeleac și am sperat că Behemoth și Woland se vor pune din nou în slujba binelui, așa cum o făcuseră și în romanul lui Bulgakov.
Finalul de an m-a găsit într-o stare de spirit plină de seninătate. Dacă am învățat ceva în 2022 a fost să nu-mi fac planuri. Am doar curiozitate pentru ce urmează: ce cărți, ce oameni și ce locuri o să întâlnesc. Iar celor pe care anul acesta i-am întâlnit, m-au sprijinit, încurajat și suportat, adâncă mulțumită și recunoștință. Și promisiunea că voi încerca la rândul meu să-i sprijin și încurajez atât cât voi ști și voi putea.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)