Verde intens, în formă de inimă, plină de flori și păduri de dafin milenar, cratere amețitoare, păduri luxuriante, creste și șosele care te aruncă din când în când în oceanul sălbatic, La Isla Bonita este un carusel de surprize, care te incită să rămâi.
De anul ăsta se numește La Isla Negra, sau La Isla del Volcan, după erupția timp de trei luni a vulcanului Cumbre Vieja.
Santa Cruz de la Palma, unul dintre porturile importante ale imperiului spaniol, locul de unde veneau și plecau vastele bogății, este un orășel-capitală de o frumusețe inocentă, pură. Parcă a rămas împietrit în timp, iar casele coloniale cu balcoanele lor pline de flori, reprezintă o imagine vie a acelui timp. Vama, piața de troc, locul unde familiile așteptau pachete de la cei plecați spre Americi. Pașii lor vorbesc pe caldarâmul de piatră, iar pe cealaltă parte a pieței este replica navei Santa Maria în mărime naturală, muzeul naval al insulei.
La Palma are cel mai frumos cer, nu degeaba se află aici cel mai mare observator astronomic din lume.
Este o insulă tânără cu un vârf de munte de peste 2.400 de m altitudine, crescută pe un vulcan submarin de peste 3.500 de m (sub nivelul mării). Are cel mai mare crater vulcanic din lume, de peste 9 km.
În nopțile fără calima, o pâcla sahariană, cerul este o poveste, pe care doar un fotograf profesionist ar putea-o reda în imagini. Am văzut multe bucăți de cer, din multe colțuri de lume, chiar la 5.000 m altitudine, dar cerul Palmei este unic. Rămâi hipnotizat de frumusețea fără egal, de cupola măreață care îți cuprinde simțurile, și-ți dorești să trăiești la infinit nopți de nesomn.
Papas arrugadas con mojo, cartofi zbârciți cu sos verde sau roșu, gofio, o făină mai mare de cereale prăjite, papayas imense și mangos cremoși și parfumați sunt câteva dintre deliciile insulei.
Sate împrăștiate pe munți și căsuțe palmere, unde florile cresc mai înalte decât casele. Biserici mici și restaurante de familie unde mănânci ca la bunica acasă. Brânza de capră friptă este înecată cu un sos verde, iar vinurile insulei te îmbie să le combini. Frangipani și florile canarilor, los dragos, copacii canari milenari, pădurile nesfârșite de dafin, despre care se spune că dăinuie de mii de ani, sunt doar bucați de poveste.
Mergeți să cunoașteți. Călătoriile ne schimbă, ne formează, ne fac mai empatici și ne dau aripi. Că este un sat mic de lângă casă, o poiană verde, un castan înflorit, grădinița din spatele blocului etc. Doar prin ochii voștri creați povești. Nu uitați să priviți în jur, să dați binețe, să răspundeți unui zâmbet de copil, să vă opriți să respirați intens și să vă bucurați de fiecare zi.
Fără retrospective ale anilor. Ei sunt simple zile. Trăiți.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)