După doi ani de pandemie, am sperat că oamenii au conștientizat efemeritatea vieții și au învățat lecția singurătății în izolare, dar m-am înșelat, pentru că imediat în februarie au început un război distrugător de vieți și de bunuri. Așa că anul 2022 a fost anul cu foarte mulți morți, prea mulți morți. La fiecare atac comunicat de părțile implicate eu deveneam tot mai tristă, adunam în mine lacrimile tuturor mamelor care își plângeau fiii plecați la război.
Dar studiind pozele din 2022, în căutarea celei mai edificatoare, constat că a fost anul excursiilor. La fel ca toată lumea, după atâtea interdicții de călătorie am trăit febra călătoriilor și mi-am trăit visul de a vedea Valencia, orașul științei și tehnologiei, de a admira construcțiile futuriste și sculpturile lui Igor Mitorag, remarcând statuia din poză, a unui om fără minte, emblematică pentru acest an. Alăturarea în poză a nepotului meu nu este întâmplătoare, pentru că speranța mea este în tânăra generație.
Am respirat puțin aer de provincie franceză în idilica regiune Provence, cu sătulețele ei liniștite și însorite și am înțeles de ce Van Gogh a pictat chiparoși și floarea soarelui, iar noaptea prin acele locuri este la fel de înstelată ca în celebrul lui tablou.
Am revăzut Veneția și am vizitat Palatul Dogilor, m-am plimbat în tihnă pe străduțele atât de animate, dar încă pline de farmec, am savurat o pizza, admirând apusul pe Lagună și alunecarea gondolelor pe canale.
A fost un an în care dezamăgirile și despărțirile s-au ținut lanț și regretele s-au așezat între amintiri pe care nu aș vrea să le mai retrăiesc. Am primit câteva lecții de viață, așa ca să-mi dau seama, că încă mai am multe de învățat, chiar dacă nu mai sunt la vârsta lecțiilor.
Ce a fost extraordinar, a fost descoperirea puterii tămăduitoare a picturii și a scrisului. Am început sa pictez în pandemie, ca o activitate care îmi făcea plăcere și am continuat să progresez, ceea ce mi-a adus multă bucurie și apreciere. Nimic nu se compară cu eliberarea de orice stres și de orice gând nedorit ca atunci când te așezi la șevalet sau ești în căutarea nuanței potrivite pentru a prinde pe pânză ceea ce simțiți sau dorești să redai.
O mare regăsire a fost și așternerea pe hârtie a amintirilor din prima tinerețe, întoarcerea la copilărie și la vremurile apuse. Rememorarea locurilor și a oamenilor, mi-au umplut zilele în care singurătatea devenea dureroasă, au reînviat copilul de altă dată, părinți și bunici, locuri și obiceiuri de sărbători.
Pot spune că anul care a trecut a fost primul în care mi-am acceptat singurătatea, am reușit s-o păcălesc, nu alergând după compania prietenilor, ci trăind mai mult cu mine însămi. Pot acum să accept mortalitatea, fără să trăiesc un doliu permanent după soțul meu plecat definitiv. Pot spune că am depășit acel chin al întrebării fără răspuns: De ce el? Simt că am pășit mai departe fără el, dar totuși rămâne ascuns într-un colțișor de suflet, așa că amintirea lui mă va însoți cât mai trăiesc.
Oricât de înțelept ai deveni cu vârsta, nevoia de iubire și de apropiere sufletească rămâne la fel de importantă și căutarea acelei iubiri, pe care ai pierdut-o odată cu moartea partenerului de viață sau orice altă despărțire nu încetează așa dintr-o dată. Totuși intensitatea acestor pierderi este mult diminuată la bătrânețe.
Nu am reușit să fac un top al amintirilor din 2022, nici măcar să stabilesc ce să trec în cele două coloane de care am amintit la început, pentru că răul provocat de război, nu poate fi pus în balanță cu celelalte trăiri plăcute și de altfel acest rău continuă și în 2023. Oricâte subterfugii am căuta pentru a trăi normal și a face abstracție de ce se întâmplă lângă noi, se dovedesc slabe consolări, iar previziunile pentru 2023 nu sunt optimiste.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 30 ianuarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)