Mă voi îndepărta un pic de aceste zile pentru a-mi aminti un pic multele lucruri și lecții pe care mi le-a oferit anul care imediat se încheie. Simt că e anul în care abia am început să înțeleg mai bine ce se întâmplă cu mine și unde sunt. Nu mi-au lipsit călătoriile și cu siguranță nu mi-au lipsit descoperirile, fie că mă gândesc la oameni sau la locuri noi. Mi-am început anul în Dublin (pentru a doua oară în viața asta și cu siguranță nu pentru ultima) și asta a fost de bun augur pentru că ulterior drumurile m-au purtat prin Bordeaux, Genova, Haugesund, San Sebastian sau Edinburgh. În toate aceste locuri nu au lipsit oamenii cu vorbe bune, filmele, muzica sau aventurile frumoase.
În Bordeaux, alături de Monica, am avut ocazia să iau contact cu lumea lungmetrajelor de animație pe cale să devină realitate. Nu pot să uit momentul prezentării filmului Unicorn Wars pe care am avut ocazia să îl văd în octombrie la Animest 2022 așa cum nu pot să uit de pinguinul pe care l-am purtat cu mine ca să îl fac cadou nepoatei mele sau cafeneaua în care m-am bucurat de o cafea în timp ce scriam obișnuitele cărți poștale. Nu știu dacă voi mai faceți asta, dar eu am o listă cu adresele oamenilor dragi cărora le trimit cărți poștale din când în când. Mi se pare că am uitat un pic de minunea mesajelor scrise și trimise prin poștă. Call me old fashioned, dar prețuiesc oricând o carte poștală în locul unui mesaj pe whatsapp. (Pinguinul de care ziceam mai sus s-a rătăcit între timp, așa că dacă vreunul dintre cunoscuții mei are drum la Paris, aș fi mai mult decât recunoscător dacă m-ar ajuta cu achiziția unui alt pinguin:))
În Genova am sărbătorit aniversarea Mariei bucurându-ne de paste și de focaccia, dar și de liniștea cimitirului Staglieno. Am străbătut străduțe înguste și ne-am bucurat de binecunoscutul dolce far niente. Am purtat după mine Maybe you should talk to someone din care am gustat puțin câte puțin până am reușit să o termin. Deși vocabularul este facil, tema și abordarea m-au făcut să o iau în doze mici.
În Haugesund am aflat ce înseamnă să stai în ploaie în Norvegia, vara, la 17 grade Celsius, dar am și văzut cele mai frumoase filme din acest an, Good Luck to You, Leo Grande și Close. Dacă pe cel din urmă îl veți vedea curând pe ecrane (și vă recomand din tot sufletul să o faceți), pe primul dintre ele nu îl veți găsi în cinema, dar dacă veți avea ocazia să îl vedeți undeva, sper să vă bucurați cel puțin cum am făcut-o și eu de Emma Thompson și de Daryl McCormack, de descoperirile lor, subliniind tabuurile cu care s-au confruntat părinții noștri și cu care ne confruntăm și o parte dintre noi când vine vorba de plăcere.
Vara a venit și cu o săptămână de vacanță care, în acest an, m-a dus către Etna și plajele siciliene, ceea ce a însemnat că am avut parte de activitate fizică, dar și de lenevală la poalele uriașului vulcan. Pauza de la muncă a însemnat și pauză de la citit, deși nu asta am intenționat, dar cred că mintea mea a hotărât că are nevoie de un repaos pe care nu îl anticipase.
Un alt loc în care am ajuns pentru prima dată în 2022 a fost San Sebastian și a reprezentat o surpriză extrem de plăcută. Nu am avut cum să nu fiu fermecat de plaja La Concha la prima oră a dimineții și nu am cum să uit de serile în care am stat la povești cu Monica și cu Ileana, dezbatând atât filmele pe care le-am văzut în timpul zilei, dar mutând atenția treptat către cerul plin de stele și către bucuria, dar mai ales norocul, de a putea fi acolo în acel moment. Resten af livet / Forever, La Maternal, Hyakka / A hundred flowers, La consagracion de la primavera / The Rite of Spring au fost printre preferatele mele și mi-ar plăcea să avem cu toții ocazia de a le vedea în cinematografele din România. Am aflat care-i treaba cu pintxo, am făcut o baie în ocean și am ațipit 30 de minute pe plajă în încercarea de a citi ceva. Am închiriat o bicicletă și m-am plimbat prin oraș privind mai mult pe sus decât pe unde mergeam. Din fericire, nu am avut parte de accidente și m-am bucurat de priveliștea orașului. Am plecat cu dorința de a reveni în zona aceea. Poate data viitoare, cu puțin noroc, reușesc să văd și un pic din Bilbao.
Înainte ca anul să se încheie am fost și am vizitat-o pe Delia, în Edinburgh. Făcusem deja promisiunea că voi veni în vizită înainte ca ea să plece de acolo și, cum a decis deja că va pleca în februarie 2023, am considerat că această vizită nu mai suportă amânare. M-am bucurat să revin în Marea Britanie, dar și mai tare m-am bucurat să fiu pentru prima dată în Scoția. După cele patru zile acolo, după ce am văzut partida Anglia-SUA de la Cupa Mondială într-un pub, lângă o masă la care se aflau câțiva englezi, după ce am urcat pe Arthur's Seat, după ce am vizitat castelul și am aruncat cu toporul la țintă, după ce am văzut Dean Village, Circus Lane și Moray Place (pentru fanii filmului One Day ar trebui să fie un loc cunoscut), după ce am înghețat un pic pe plaja Portobello, am ajuns la concluzia că ar trebui ca asta să nu fie singura vizită în Edinburgh și, cu siguranță, nu ultima vizită în Scoția.
Desigur, printre picături, printre călătorii, printre săptămâni de muncă în locuri și cu oameni care îmi sunt atât de dragi, au mai fost și weekenduri la țară în care am putut să mă joc cu nepoata mea și să mai petrec timp cu părinții mei, chiar dacă de cele mai multe ori vorbele nu sunt punctul forte în comunicarea noastră. Picăturile astea mici leagă lucrurile mari care se întâmplă și pe care le punem în listele cu reușite și împliniri.
Finalul de an mi-a adus aminte că tot fotografiez oameni dragi și nu apuc să printez imaginile care îi surprind, așa că am făcut un efort și o parte dintre ei au primit urările mele de sărbători pe spatele unei fotografii cu ei. Bucuria lor de a primi acele imagini m-a fericit nespus și asta mă face să îi pândesc în continuare și să îi surprind.
Și dincolo de amintirile de mai sus e una care mi-a rămas întipărită în minte. Am văzut timp de luni bune imagini cu diverși cunoscuți care au tot ajuns pe vârful Negoiu anul acesta și undeva în gândurile mele persista acest regret că, deși îmi place tare mult să merg la munte, în ultimii destul de mulți ani nu am prea mai ajuns. Nu are sens să îmi caut scuze, e clar că nu am făcut o prioritate din asta. Cu toate astea, la finalul lui octombrie trebuia să ajung la un eveniment cu niște colegi în Porumbacu de Sus și am profitat de ocazie că unul dintre ei voia să meargă mai devreme să facă o drumeție și l-am întrebat dacă nu ia și un amator cu el. Norocul meu a fost că e un om bun și nu m-a lăsat acasă:) Și uite așa am urcat noaptea prin pădure până la cabana Negoiu, așa am găsit puțină zăpadă chiar înainte de vârf, încercând să navighez printre stâncile din ultimii 50 de metri și așa am coborât pe întuneric către cabană și ne-am oprit, ne-am întins pe iarbă și ne-am uitat la cerul înstelat într-o seară foarte călduroasă de 27 octombrie. E o amintire de păstrat pentru viață.
E 2 ianuarie 2023 și abia acum reușesc să închei acest text din motivele menționate în primul paragraf. A trecut noaptea dintre ani și, cumva, abia așteptam să treacă, pentru că a venit la finalul celei mai grele zile din 2022. Vă urez tuturor să vă "împiedicați" de cât mai multe emoții pozitive și să nu mai amânați să faceți lucrurile care chiar contează pentru voi. Atâta vreme cât suntem aici, în viața asta, să ne străduim să stoarcem cât mai mult din ea.
Vă îmbrățișez pe toți, fie că ne cunoaștem, fie că nu.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 10 februarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)