Atunci am realizat că scrisul e oaza mea de liniște, opusul dializei, reversul, evadarea și refugiul meu. Salman Rushide spunea că "un scriitor trebuie să scrie ca și cum scrisul e mai important decât viața-n sine..." Daca dializa mă împinge încetul cu încetul spre marele final, scrisul, dimpotrivă, mă trage înapoi de unde am plecat, iar eu mă arunc orbește în brațele lui fără să mai țin cont de nimic. Astfel că mă refugiez în camera mea, mă țin de tastele laptopului ca să nu cad, timp în care cuvintele se tastează singure, iar fraza se scrie de la sine. Scriu ca să exist, să nu uit, să las ceva în urmă, să văd mai pe-ndelete, din mai multe unghiuri, tot ceea ce am pătimit și pătimesc. Scriind, eu țes o pânză în jurul unor întâmplări, amintindu-mi de copilăria petrecută la țară, de oamenii de atunci, ba chiar și de prezentul neclar și tulbure, de infecția cu Covid 19, decesul mamei mele...
Scriu pentru că vreau să mă împac cu moartea care are forme infinite. Nu sunt un sinucigaș, ci un om simplu care trăiește cu un scop, acela de a întări viața prin scris, de a îndepărta răul, boala, infirmitatea cu puterea cuvintelor...
Privesc în urmă la 2022, ca fiind anul ce mi-a adus nenumărate satisfacții:
soția mea Monica Domșa, fiica Roxana Mihiș și sora mea Nicoleta Ana Domșa au fost alături de mine și m-au sprijinit în tot ceea ce am făcut. Le mulțumesc din suflet!
al doilea roman scris de mine, Măriuca, a văzut lumina tiparului;
ambele romane ale mele au ajuns la mii de cititori, atât în România, cât și pe tot Globul;
am fost admis la o bursă de cercetare științifică la Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia în calitate de student și am elaborat o lucrare cam cât un roman;
am mai supraviețuit încă unui an de dializă;
la cererea celor mai mulți dintre voi, cititorii, am început să scriu continuarea romanului Aneta, care se numește Ileana și care sper să vadă lumina tiparului în primăvara lui 2023;
am reușit să ajung în anul 3 la Facultatea de Istorie, Litere și Științe ale Educației, specializarea Română-Engleză;
textele mele au fost premiate la diferite concursuri și festivaluri literare din țară și străinătate. De asemenea au apărut în multe antologii literare și volume colective;
am trecut de 3 ori prin Covid (chiar dacă am făcut toate cele trei vaccinuri);
am reușit să-mi "împodobesc" organismul cu o tijă de titanium în urma unei fracturi la femurul șoldului stâng;
l-am (re)găsit pe Dumnezeu. Probabil asta e cea mai importantă realizare. My best achievement!
Îmi promovez singur cele două romane. În peste doi ani de la apariția romanului Aneta, cărțile s-au vândut în mii de exemplare (fără să exagerez) și se comercializează în continuare. Am preferat să nu le distribui prin intermediul librăriilor, pentru că nu mi-au convenit condițiile contractuale oferite. Am considerat că nimeni nu mă poate promova mai bine decât o pot face eu. Am încercat să devin cel mai bun agent al meu de marketing.
Sunt persoane care-mi solicită romanele și în format electronic (pdf), sau audiobook. Deocamdată în format audio am doar romanul Aneta. Sper ca în curând să fie gata și romanul Măriuca.
Cel mai bun canal de promovare e Facebook-ul, grupurile, celelalte rețele de socializare și mesajele directe. Am lucrat 12 ani ca reprezentant de vânzări pentru o companie multinațională (nu dau numele ca să nu fac reclamă), timp în care am mâncat marketing pe pâine. Acum cred că sunt capabil să-mi vând propriile mele produse.
Ăsta e motivul pentru care romanele mele nu se găsesc în librării și nici în online. Trimit cărțile cu dedicație personalizată fiecărui cititor în parte. În nicio librărie nu poți achiziționa cartea cu autograf și dedicație direct de la autor. Idem de pe niciun site. Am preferat să livrez eu toate cărțile către cititori, prin Poșta Română și Fan Courier.
În plus de asta, comunic zilnic cu cititorii, atât cu cei din România, cât și cu cei din străinătate. Le răspund mesajelor, iar ei sunt bucuroși că pot să-i scrie direct autorului. Celor mai mulți nu le vine să creadă că pot vorbi direct cu mine și să-mi scrie orice.
Romanele mele au ajuns (prin intermediul Poștei Române căreia îi mulțumesc) în țări precum Vietnam, Australia, SUA, Mexic, Islanda, Canada, Africa de Sud, etc. Sunt convins că vor ajunge și în alte locuri de pe Glob. Despre țările din Europa nu mai are rost să mai amintesc, pentru că săptămânal pleacă spre ele multe exemplare.
Am participat la concursuri și festivaluri literare atât cât mi-a permis timpul. La cele mai multe dintre ele am fost premiat. Prozele mele (fragmente din cele două romane scrise de mine) au fost publicate în diferite antologii și volume colective. Am considerat că aceste participări sunt tot o formă de promovare a romanelor mele și a mea, ca scriitor în devenire.
Am făcut o singură lansare a romanelor mele, în această vară la Biblioteca Municipală Liviu Rebreanu Aiud, într-un cerc restrâns de prieteni și rude. A fost minunat! Nici nu mi-am dorit mai mult!
De obicei lansările de carte presupun exemplare oferite gratuit tuturor participanților. Nu sunt de acord. Ca persoană cu gradul I de handicap, cu însoțitor și cu o pensie infimă de invaliditate oferită de statul român, încerc să supraviețuiesc și din vânzarea cărților mele. Nu mi-o luați în nume de rău, însă am muncit pentru a scrie aceste romane. Probabil că unii autori își permit să dea cărți gratuite participanților, însă eu nu.
Pe lângă asta, cele două cărți ale mele au fost publicate cu ajutorul vostru, al cititorilor. Dacă nu ați fi fost voi, nu aș fi avut resursele financiare să o fac. Editura la care le-am tipărit mi-a oferit un preț rezonabil și o calitate bună.
Mi-ar fi plăcut să fi putut participa la Târgul de Carte Gaudeamus din 2022. Însă dializa nu mi-a permis. Cu toate astea, mi s-a spus că am vândut mai multe cărți decât toți scriitorii aiudeni la un loc. Mulțumesc! Sunt onorat!
*