24.01.2023
Nu reușeam să mă decid despre ce anume să scriu și nu îmi era clar motivul. Acum știu. Așteptam "ceva". Un ajutor care a sosit, și nu e altul decât nou-venitul în familie: micuțul Ezra (numele lui însemnând chiar ajutor), născut în prima zi a anului 2023 și căruia îi urez un mare BUN VENIT!

Cu ce anume m-a ajutat el? Cu un singur lucru. Mi-a clarificat planurile temporale. Să mă explic: în ultima vreme scrutez mult trecutul. Nu o fac doar pentru mine și nostalgiile inerente, ci și ca să readuc la viață, în așa-numitele mele "conversații cu oameni dragi" (aici), momente deosebite din trecut. Scotocesc mult în memoria afectivă, caut documente, poze mai vechi sau mai noi, într-un cuvânt, retrăiesc trecutul. Mi s-a întâmplat asta și în anul 2022, ca și în anii precedenți.

Ca simplă distracție, m-am jucat puțin alăturând imagini din perioade diferite - mai apropiate între ele ca timp sau la o distanță considerabilă. Vi le arăt mai jos:

 Catinca, cea mai mică nepoțică, în cârca Sarei, nepoțica cea mare - 2019 & 2022

 
Eliza, nepoțica mijlocie (Cu prima pereche de ochelari & În 2022)

 
Copiii noștri, Diana și Vlad ("Ieri" / În 2022)

Alți frați, Simi și Nicole...

 
De muuuult / În 2022

Din fericire, așa cum e normal, trăiesc în prezent, cu atenția ațintită către toți cei dragi. Problemele lor devin în parte problemele mele. Empatia, bat-o vina!

Totuși, prezentul meu de zi cu zi este alături și împreună cu soțul meu, Puiu (în buletin, Vasile!).

 
Puiu și Nicole (1975 & 2022)

Așadar, ce am văzut, pe unde am umblat, lângă cine am fost în anul 2022 se referă la amândoi și abia aștept să vă arăt, punctând doar secvențe pentru top.

Mergând cu mașina către Belgia, unde trăiește Diana noastră cu mica ei familie, am oprit pentru prima dată la Passau. Printre picăturile de ploaie l-am luat la picior. Foarte frumos oraș la confluența unor ape "de top". Dunărea, Inn-ul și încă un râu mititel, numit Ilz. Am văzut cu ochii noștri întâlnirea apelor. Spectaculos!

Passau văzut de sus

Confluența Dunării cu Inn și Ilz

În acest oraș, pe mine m-a mai mișcat în mod special o mică inscripție, la ieșirea din mănăstirea Mariahilf, până la care am urcat "vitejește".

Pasaj către Mariahilf, presărat cu icoane ca mulțumiri ale credincioșilor


Copilul minune Mozart a concertat aici, împreună cu sora lui mai mare, într-unul din turneele organizate de tatăl lor, Leopold.

În anul 1762 au răsunat acordurile lui Mozart la această orgă cu îngerași

...

"Totu-i relativ". Sunt de acord cu Einstein! Iar în anul ce tocmai s-a încheiat, am avut încă o dată ocazia să constat pe pielea noastră acest adevăr. Una dintre conferințele la care am fost alături de Puiu, cea organizată de Institutul Max Planck din Magdeburg, ne-a pus în situația celor mai vârstnici din sală (deh!), în timp ce la conferința organizată de Academia de Științe Tehnice din România, cu siguranță ne situam sub media de vârstă a participanților.

 
La Magdeburg... (Eram printre cei mai în vârstă) / La Petroșani... (Eram printre cei "tineri")

Caietul conferinței

Despre conferințele organizate de Academia de Științe Tehnice trebuie să spun câteva cuvinte. Dacă în 2020 și 2021, lucrările s-au prezentat pe zoom, iată că în 2022 s-a revenit la forma obișnuită, față-n față. Orașele alese an de an, cu gazde extrem de primitoare, au dat un farmec în plus acestor întâlniri de nivel intelectual înalt. Alături de soțul meu, care este membru titular al acestei Academii, am asistat cu mare interes la lucrările în plen, am cunoscut oameni deosebiți, profesori universitari, academicieni. În plus, am avut bucuria să vedem - dacă mai era nevoie - cât de frumoasă ne este țara și cât de ospitalieri sunt românii. Câteva dintre orașele în care a avut loc conferința în decursul timpului: Craiova, Iași, Timișoara, Sibiu, Târgu Mureș, Galați, Constanța, Ploiești. În anul 2019, orașul organizator: Chișinău. Vorbind acum doar despre anul 2022, gazda perfectă a fost Universitatea Petroșani. Iar ospitalitatea "cealaltă", tipic românească, adică mesele, sponsorizate de Gerom.

Ne recunoașteți? Numai eu mă îmbrac în roșu...

În timpul liber al ultimei zile am fost plimbați prin zonă cu un autocar. Și frumos, și trist, pe alocuri. Să nu uităm că este vorba de Valea Jiului, bogată în trecut, acum cu multe mine închise și localități depopulate. Nu toate, desigur. Am poposit în câteva puncte de interes, pentru mine, pe locul întâi fiind un lac superb (localitatea Câmpu lui Neag). Ce credeți? Acolo fusese o mină adâncă pe care au transformat-o în lac. M-au cucerit ideea și priveliștea.

Câmpu' lui Neag (lac artificial)

Când conferința a fost gata, ne-am gândit să mai rămânem o zi și am profitat de muntele din fața noastră: Parângul Mic - 2.074 metri. Am urcat spre vârf și, la un moment dat, ne-a "izbit" prima imagine pudrată cu zăpadă. Era început de octombrie. Am simțit nevoia să imortalizez momentul. Vă arăt și tabla, ca să știți unde eram.

 
Selfie cu muntele "pudrat" pe fundal / Aproape de Parângul Mic

...

Iubesc Marea Neagră! Am destule motive!!! Și nu las să treacă nici un an fără să o văd. Obligatoriu la Eforie Nord, unde am mers zeci de ani: cu părinții, cu copiii, cu familiile apropiate.

 
Eforie Nord, pe plajă - 1969 / La Belona - 2022

Însă în topul anului 2022 a existat ceva cu totul special. În scurta vacanță de toamnă, Diana și Sara au venit din Belgia după 3 ani. 2020 și 2021 pauză impusă (groaznic, nu-i așa? Dar eu privesc partea plină a paharului și spun: Ce fericire că au putut veni!). Și ele iubesc marea și... stabilopozii. Am fost la Constanța într-o zi cu soare.

 
Trei generații - cea mai mică în mijloc / Sara pe stabilopozi

Nu au venit doar pentru plimbări. Motivul principal au fost oamenii dragi, familia. Vacanța e de Halloween și copiii încearcă să se "costumeze". Fiind momentele cele mai dragi, adaug câteva fotografii de grup din timpul șederii lor.

 
 

Nu vă mai bat la cap, doar vă spun că pentru mine ASTEA au fost cele mai fericite momente ale anului 2022 și nădăjduiesc să aibă loc în fiecare an, fără nedorite pauze.

...
S-a terminat scurta vacanță, fetele au plecat, a început o nouă vacanță cu sărbătorile de iarnă, am cântat colinde în familia restrânsă și am ciocnit paharul de șampanie în patru, cu cumnatul și cumnata mea, cu gândul la toți copiii dragi și ținând pumnii pentru sosirea cu bine a celui mai nou membru al familiei, a cărui mătușă sunt. Și... a sosit! Chiar pe 1 ianuarie! Înseamnă că anul 2023 a început cu dreptul! Așa să fie pe tot parcursul lui!

1 IANUARIE 2023

POST SCRIPTUM:
Nimeni nu ar fi crezut că nu se va fi terminat prima lună din noul an și firul vieții scumpului meu frate, Simi (Simeon Ulubeanu), se va rupe brusc, în zorii zilei de 17 ianuarie 2023. Nu vreau să spun acum mai multe despre acest om regretat de atâta lume, ci, în spiritul unei amintiri luminoase, mă gândesc la unul din momentele în care a fost FERICIT. Să ni-l amintim astfel!

Simi, tată fericit

*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 10 februarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)

3 comentarii

  • Cât nu este prea târziu
    Daniela Ştefănescu, 24.01.2023, 17:04

    De multe ori m-am gândit, referitor la mine sau la alţii, că trebuie să spunem ceea ce simţim sau trebuie să acţionăm dacă avem un imbold ... cât nu este prea târziu. Poate că ar fi fost prea târziu şi acum, dar, datorită mânuţei nepoţelei mele Alexis (15 luni), care a apăsat pe Whatsapp unde a vrut degeţelul ei şi a / am dat de ... Simi, dorinţa nutrită de mine de câteva zile deja de a-l felicita că devenise bunic s-a realizat prompt, fără vreo altă amânare, când ne-am trezit faţă în faţă la telefon. Tocmai se întorsese cu soţia lui de la Buşteni şi încercau să-şi organizeze următoarele zile: prima pe lista priorităţilor lui era să-şi vadă nepoţelul – cel care a fost pentru Nicole motivul care a decis-o să îşi scrie articolul – născut pe 1 ianuarie. L-am felicitat pe cel devenit pentru prima dată bunic la 77 de ani, vărul şi prietenul meu din copilărie, un adevărat „guru” care ne învăţa pe noi, verii mai mici Viorel, Cristina, Daniela, Monica şi sora mai mică Nicole, atâtea lucruri despre viaţă. Simi şi-a realizat, slavă Domnului, dorinţa să-şi vadă nepotul şi, subit, s-a stins din viaţă la câteva zile, lăsând o familie iubitoare, consternată de durere. Am rămas şi eu împietrită aflând nenorocirea, mai ales că fiind mereu activ nu mă gândeam că îl vom pierde atât de curând, dar am avut liniştea sufletească, recunosc, că intenţia mea de a vorbi cu el se împlinise.
    Ar trebui să spun ceva şi despre ceea ce a scris Nicole, când era în cu totul altă stare de spirit, sub efectul bucuriei apariţiei unui nou membru al familiei, Ezra, al cărui nume, ne explică ea, înseamnă ajutor... Şi cât se adevereşte chiar acum justeţea acestui nume: el este ajutorul familiei în aceste zile grele. Textul este captivant şi instructiv şi ne oferă atâtea informaţii despre familia ei minunată, alăturând imagini din perioade diferite (unele nostime, altele emoţionante, iar cea cu fraţii Nicole şi Simi este acum de-a dreptul tulburătoare), cât şi despre excursiile ei din 2022 prin Germania şi România. Este şi foarte bine scris, ca tot ceea ce iese din pana lui Nicole. O felicit, cu bucurie că ne-a oferit acest regal, dar şi cu tristeţe că textul apare într-un astfel de moment. PS-ul m-a emoţionat şi el până la lacrimi.
    Fie binecuvântată memoria celui care a fost un fiu, nepot, soţ, ginere, părinte, bunic, frate, văr, unchi, prieten extraordinar!


  • Nostalgia momentelor fericite
    Cristina Gheorghe, 24.01.2023, 20:08

    O adevarata desfătare sa citim comentariul lui Nicole la anul ce a trecut! Cu seninătatea si echilibrul ce o caracterizează si care ne aduce si noua o unda de pace însorita in suflete, Nicole face o balanța intre trăirile legate de ființele ei dragi din trecutul mai îndepărtat si cele din anul ce abia a trecut … Așa cum ne așteptăm , balanța este permanent pozitivă, cu multiple trăiri emoționale plăcute in mijlocul familiei sau doar alături de Puiu, tovarășul ei de viața. Așteptare nașterii noului nepoțel, Ezra, încununează acest an bun, îmbelșugat in dragoste si experiențe noi de viața. Singura nota discordanta la armonia vieții autoarei si a familiei ei este in Post Scriptum, in care Nicole ne comunica durerea adinca a despartirii de fratele ei, Simeon Ulubeanu, dispărut subit dintre noi toți. Totuși, chiar si aceasta durere acută , cauzată de lovitura sortii , este colorata de amintirile plăcute ale relației ei apropiate cu Simi si de nenumăratele momente de fericire împărtășită cu el.
    Unirea de sensibilități si intelecte asemănătoare ce exista in familia lui Nicole a durat si va dura , alimentata de dragostea ce ii unește si de un mod de viața sănătos , atit din punct de vedere fizic cit si psihic. Curaj dragilor si nu uitați ca lovitura recenta, crunta si neașteptata care v-a atins profund pe toți nu va putea distruge armonia voastră esențială.

  • Simi
    Mira Chendler, 26.01.2023, 16:34

    Cam 21 de ani în urmă eram cu soţul meu în casa fostă a lui Simi, casă în care locuieşte acum Emanuel. Era seară, Sabina care era însărcinată cu Sofia se retrăsese, iar noi şedeam cu Simi. Nu mai ştiu de unde s-a pornit, dar l-am rugat să ne vorbească despre Bach. Simi, într-o franceză absolut impecabilă, ca să înțeleagă şi soțul meu, ne-a ținut o conferință extraordinar de interesantă despre substraturile matematice ale construcțiilor Bachiene. Am ascultat vrăjiți, profund impresionați. În ciuda trecerii anilor această seară mi-a rămas întipărită în memorie de parcă ar fi fost ieri. Simi ne lăsase lipsiți de grai. Atât de puternică a fost impresia. Mă tot întrebam, cum e posibil ca un om atât de erudit, de inteligent, aş zice chiar genial, să fie atât de modest. Regret că nu i-am spus acest lucru.

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus