24.01.2023
Nu reușeam să mă decid despre ce anume să scriu și nu îmi era clar motivul. Acum știu. Așteptam "ceva". Un ajutor care a sosit, și nu e altul decât nou-venitul în familie: micuțul Ezra (numele lui însemnând chiar ajutor), născut în prima zi a anului 2023 și căruia îi urez un mare BUN VENIT!

Cu ce anume m-a ajutat el? Cu un singur lucru. Mi-a clarificat planurile temporale. Să mă explic: în ultima vreme scrutez mult trecutul. Nu o fac doar pentru mine și nostalgiile inerente, ci și ca să readuc la viață, în așa-numitele mele "conversații cu oameni dragi" (aici), momente deosebite din trecut. Scotocesc mult în memoria afectivă, caut documente, poze mai vechi sau mai noi, într-un cuvânt, retrăiesc trecutul. Mi s-a întâmplat asta și în anul 2022, ca și în anii precedenți.

Ca simplă distracție, m-am jucat puțin alăturând imagini din perioade diferite - mai apropiate între ele ca timp sau la o distanță considerabilă. Vi le arăt mai jos:

 Catinca, cea mai mică nepoțică, în cârca Sarei, nepoțica cea mare - 2019 & 2022

 
Eliza, nepoțica mijlocie (Cu prima pereche de ochelari & În 2022)

 
Copiii noștri, Diana și Vlad ("Ieri" / În 2022)

Alți frați, Simi și Nicole...

 
De muuuult / În 2022

Din fericire, așa cum e normal, trăiesc în prezent, cu atenția ațintită către toți cei dragi. Problemele lor devin în parte problemele mele. Empatia, bat-o vina!

Totuși, prezentul meu de zi cu zi este alături și împreună cu soțul meu, Puiu (în buletin, Vasile!).

 
Puiu și Nicole (1975 & 2022)

Așadar, ce am văzut, pe unde am umblat, lângă cine am fost în anul 2022 se referă la amândoi și abia aștept să vă arăt, punctând doar secvențe pentru top.

Mergând cu mașina către Belgia, unde trăiește Diana noastră cu mica ei familie, am oprit pentru prima dată la Passau. Printre picăturile de ploaie l-am luat la picior. Foarte frumos oraș la confluența unor ape "de top". Dunărea, Inn-ul și încă un râu mititel, numit Ilz. Am văzut cu ochii noștri întâlnirea apelor. Spectaculos!

Passau văzut de sus

Confluența Dunării cu Inn și Ilz

În acest oraș, pe mine m-a mai mișcat în mod special o mică inscripție, la ieșirea din mănăstirea Mariahilf, până la care am urcat "vitejește".

Pasaj către Mariahilf, presărat cu icoane ca mulțumiri ale credincioșilor


Copilul minune Mozart a concertat aici, împreună cu sora lui mai mare, într-unul din turneele organizate de tatăl lor, Leopold.

În anul 1762 au răsunat acordurile lui Mozart la această orgă cu îngerași

...

"Totu-i relativ". Sunt de acord cu Einstein! Iar în anul ce tocmai s-a încheiat, am avut încă o dată ocazia să constat pe pielea noastră acest adevăr. Una dintre conferințele la care am fost alături de Puiu, cea organizată de Institutul Max Planck din Magdeburg, ne-a pus în situația celor mai vârstnici din sală (deh!), în timp ce la conferința organizată de Academia de Științe Tehnice din România, cu siguranță ne situam sub media de vârstă a participanților.

 
La Magdeburg... (Eram printre cei mai în vârstă) / La Petroșani... (Eram printre cei "tineri")

Caietul conferinței

Despre conferințele organizate de Academia de Științe Tehnice trebuie să spun câteva cuvinte. Dacă în 2020 și 2021, lucrările s-au prezentat pe zoom, iată că în 2022 s-a revenit la forma obișnuită, față-n față. Orașele alese an de an, cu gazde extrem de primitoare, au dat un farmec în plus acestor întâlniri de nivel intelectual înalt. Alături de soțul meu, care este membru titular al acestei Academii, am asistat cu mare interes la lucrările în plen, am cunoscut oameni deosebiți, profesori universitari, academicieni. În plus, am avut bucuria să vedem - dacă mai era nevoie - cât de frumoasă ne este țara și cât de ospitalieri sunt românii. Câteva dintre orașele în care a avut loc conferința în decursul timpului: Craiova, Iași, Timișoara, Sibiu, Târgu Mureș, Galați, Constanța, Ploiești. În anul 2019, orașul organizator: Chișinău. Vorbind acum doar despre anul 2022, gazda perfectă a fost Universitatea Petroșani. Iar ospitalitatea "cealaltă", tipic românească, adică mesele, sponsorizate de Gerom.

Ne recunoașteți? Numai eu mă îmbrac în roșu...

În timpul liber al ultimei zile am fost plimbați prin zonă cu un autocar. Și frumos, și trist, pe alocuri. Să nu uităm că este vorba de Valea Jiului, bogată în trecut, acum cu multe mine închise și localități depopulate. Nu toate, desigur. Am poposit în câteva puncte de interes, pentru mine, pe locul întâi fiind un lac superb (localitatea Câmpu lui Neag). Ce credeți? Acolo fusese o mină adâncă pe care au transformat-o în lac. M-au cucerit ideea și priveliștea.

Câmpu' lui Neag (lac artificial)

Când conferința a fost gata, ne-am gândit să mai rămânem o zi și am profitat de muntele din fața noastră: Parângul Mic - 2.074 metri. Am urcat spre vârf și, la un moment dat, ne-a "izbit" prima imagine pudrată cu zăpadă. Era început de octombrie. Am simțit nevoia să imortalizez momentul. Vă arăt și tabla, ca să știți unde eram.

 
Selfie cu muntele "pudrat" pe fundal / Aproape de Parângul Mic

...

Iubesc Marea Neagră! Am destule motive!!! Și nu las să treacă nici un an fără să o văd. Obligatoriu la Eforie Nord, unde am mers zeci de ani: cu părinții, cu copiii, cu familiile apropiate.

 
Eforie Nord, pe plajă - 1969 / La Belona - 2022

Însă în topul anului 2022 a existat ceva cu totul special. În scurta vacanță de toamnă, Diana și Sara au venit din Belgia după 3 ani. 2020 și 2021 pauză impusă (groaznic, nu-i așa? Dar eu privesc partea plină a paharului și spun: Ce fericire că au putut veni!). Și ele iubesc marea și... stabilopozii. Am fost la Constanța într-o zi cu soare.

 
Trei generații - cea mai mică în mijloc / Sara pe stabilopozi

Nu au venit doar pentru plimbări. Motivul principal au fost oamenii dragi, familia. Vacanța e de Halloween și copiii încearcă să se "costumeze". Fiind momentele cele mai dragi, adaug câteva fotografii de grup din timpul șederii lor.

 
 

Nu vă mai bat la cap, doar vă spun că pentru mine ASTEA au fost cele mai fericite momente ale anului 2022 și nădăjduiesc să aibă loc în fiecare an, fără nedorite pauze.

...
S-a terminat scurta vacanță, fetele au plecat, a început o nouă vacanță cu sărbătorile de iarnă, am cântat colinde în familia restrânsă și am ciocnit paharul de șampanie în patru, cu cumnatul și cumnata mea, cu gândul la toți copiii dragi și ținând pumnii pentru sosirea cu bine a celui mai nou membru al familiei, a cărui mătușă sunt. Și... a sosit! Chiar pe 1 ianuarie! Înseamnă că anul 2023 a început cu dreptul! Așa să fie pe tot parcursul lui!

1 IANUARIE 2023

POST SCRIPTUM:
Nimeni nu ar fi crezut că nu se va fi terminat prima lună din noul an și firul vieții scumpului meu frate, Simi (Simeon Ulubeanu), se va rupe brusc, în zorii zilei de 17 ianuarie 2023. Nu vreau să spun acum mai multe despre acest om regretat de atâta lume, ci, în spiritul unei amintiri luminoase, mă gândesc la unul din momentele în care a fost FERICIT. Să ni-l amintim astfel!

Simi, tată fericit

*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 10 februarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus