Anul 2022 - între trecut, prezent și viitor

Adăugare comentariu

• Cât nu este prea târziu

  Daniela Ştefănescu, 24.01.2023, 17:04

  
  De multe ori m-am gândit, referitor la mine sau la alţii, că trebuie să spunem ceea ce simţim sau trebuie să acţionăm dacă avem un imbold ... cât nu este prea târziu. Poate că ar fi fost prea târziu şi acum, dar, datorită mânuţei nepoţelei mele Alexis (15 luni), care a apăsat pe Whatsapp unde a vrut degeţelul ei şi a / am dat de ... Simi, dorinţa nutrită de mine de câteva zile deja de a-l felicita că devenise bunic s-a realizat prompt, fără vreo altă amânare, când ne-am trezit faţă în faţă la telefon. Tocmai se întorsese cu soţia lui de la Buşteni şi încercau să-şi organizeze următoarele zile: prima pe lista priorităţilor lui era să-şi vadă nepoţelul – cel care a fost pentru Nicole motivul care a decis-o să îşi scrie articolul – născut pe 1 ianuarie. L-am felicitat pe cel devenit pentru prima dată bunic la 77 de ani, vărul şi prietenul meu din copilărie, un adevărat „guru” care ne învăţa pe noi, verii mai mici Viorel, Cristina, Daniela, Monica şi sora mai mică Nicole, atâtea lucruri despre viaţă. Simi şi-a realizat, slavă Domnului, dorinţa să-şi vadă nepotul şi, subit, s-a stins din viaţă la câteva zile, lăsând o familie iubitoare, consternată de durere. Am rămas şi eu împietrită aflând nenorocirea, mai ales că fiind mereu activ nu mă gândeam că îl vom pierde atât de curând, dar am avut liniştea sufletească, recunosc, că intenţia mea de a vorbi cu el se împlinise.
  Ar trebui să spun ceva şi despre ceea ce a scris Nicole, când era în cu totul altă stare de spirit, sub efectul bucuriei apariţiei unui nou membru al familiei, Ezra, al cărui nume, ne explică ea, înseamnă ajutor... Şi cât se adevereşte chiar acum justeţea acestui nume: el este ajutorul familiei în aceste zile grele. Textul este captivant şi instructiv şi ne oferă atâtea informaţii despre familia ei minunată, alăturând imagini din perioade diferite (unele nostime, altele emoţionante, iar cea cu fraţii Nicole şi Simi este acum de-a dreptul tulburătoare), cât şi despre excursiile ei din 2022 prin Germania şi România. Este şi foarte bine scris, ca tot ceea ce iese din pana lui Nicole. O felicit, cu bucurie că ne-a oferit acest regal, dar şi cu tristeţe că textul apare într-un astfel de moment. PS-ul m-a emoţionat şi el până la lacrimi.
  Fie binecuvântată memoria celui care a fost un fiu, nepot, soţ, ginere, părinte, bunic, frate, văr, unchi, prieten extraordinar!
  
  
  

  răspundeţi la acest comentariu

  Adăugare răspuns comentariu

  
  
  
  
  

  Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

• Nostalgia momentelor fericite

  Cristina Gheorghe, 24.01.2023, 20:08

  
  O adevarata desfătare sa citim comentariul lui Nicole la anul ce a trecut! Cu seninătatea si echilibrul ce o caracterizează si care ne aduce si noua o unda de pace însorita in suflete, Nicole face o balanța intre trăirile legate de ființele ei dragi din trecutul mai îndepărtat si cele din anul ce abia a trecut … Așa cum ne așteptăm , balanța este permanent pozitivă, cu multiple trăiri emoționale plăcute in mijlocul familiei sau doar alături de Puiu, tovarășul ei de viața. Așteptare nașterii noului nepoțel, Ezra, încununează acest an bun, îmbelșugat in dragoste si experiențe noi de viața. Singura nota discordanta la armonia vieții autoarei si a familiei ei este in Post Scriptum, in care Nicole ne comunica durerea adinca a despartirii de fratele ei, Simeon Ulubeanu, dispărut subit dintre noi toți. Totuși, chiar si aceasta durere acută , cauzată de lovitura sortii , este colorata de amintirile plăcute ale relației ei apropiate cu Simi si de nenumăratele momente de fericire împărtășită cu el.
  Unirea de sensibilități si intelecte asemănătoare ce exista in familia lui Nicole a durat si va dura , alimentata de dragostea ce ii unește si de un mod de viața sănătos , atit din punct de vedere fizic cit si psihic. Curaj dragilor si nu uitați ca lovitura recenta, crunta si neașteptata care v-a atins profund pe toți nu va putea distruge armonia voastră esențială.
  
  

  răspundeţi la acest comentariu

  Adăugare răspuns comentariu

  
  
  
  
  

  Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

• Simi

  Mira Chendler, 26.01.2023, 16:34

  
  Cam 21 de ani în urmă eram cu soţul meu în casa fostă a lui Simi, casă în care locuieşte acum Emanuel. Era seară, Sabina care era însărcinată cu Sofia se retrăsese, iar noi şedeam cu Simi. Nu mai ştiu de unde s-a pornit, dar l-am rugat să ne vorbească despre Bach. Simi, într-o franceză absolut impecabilă, ca să înțeleagă şi soțul meu, ne-a ținut o conferință extraordinar de interesantă despre substraturile matematice ale construcțiilor Bachiene. Am ascultat vrăjiți, profund impresionați. În ciuda trecerii anilor această seară mi-a rămas întipărită în memorie de parcă ar fi fost ieri. Simi ne lăsase lipsiți de grai. Atât de puternică a fost impresia. Mă tot întrebam, cum e posibil ca un om atât de erudit, de inteligent, aş zice chiar genial, să fie atât de modest. Regret că nu i-am spus acest lucru.
  
  

  răspundeţi la acest comentariu

  Adăugare răspuns comentariu

  
  
  
  
  

  Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

• Fotografiile vorbesc

  Carmen Stoianov, 20.03.2023, 08:45

  
  Am spus-o şi o repet: Nicole este depozitara amintirilor. Şi o face cu virtuozitate, nu numai graţiei memoriei exersate în ani şi dedicate tuturor celor cunoscuţi care vor să-i reîmprospăteze unele momente, ci şi prin fotografiile pe care le-a făcut, le-a arhivat şi le-a păstrat; recunoscătoare pentru grija avută de ele, pentru mângâierea mâinilor şi a privirilor, fotografiile îi vorbesc iar poveştile lor sunt precum pietricelele presărate de o altă Gretel pe cărare. Pe ele nu le poţi “manevra”, nu le poţi face să spună altceva decât ceea ce ştiu: ce s-a întâmplat atunci cu adevărat, nu neapărat cum îţi aminteşti tu momentul acela de demult. Că, nu ştiu cum se face, dar de multe ori, memoria ta îşi joacă feste; şi aici intervine corecţia fotografiei. Este seducătoare ştiinţa cu care Nicole selectează “mărturiile” captate pentru a le aşeza într-o fascinantă conversaţie peste ani. Ele spun atâtea!!...totul este să le poţi descifra taina limbajului. Ca nimeni alta, Nicole ştie să o facă şi ştie să ţi-o transmită, să te “alfabetizeze”….Te încumeţi să-i stai alături la ceas de taină de poveste?!.....
  
  
  
  

  răspundeţi la acest comentariu

  Adăugare răspuns comentariu

  
  
  
  
  

  Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

Adăugare comentariu