Să-mi așez anul 2022 în ordine e un lucru la care m-am gândit în treacăt și care se arăta foarte împrăștiat. De unde să încep? Despre ce să vorbesc?
Totuși am vizitat albumele cu poze de pe conturile mele de facebook și instagram și am reușit să desenez o hartă. E harta anului meu 2022, an în care, atunci când s-a terminat o pandemie, a început un război care planează și care mă apasă și mă sperie dar care, în același timp, m-a obligat să prețuiesc și mai tare... tot. Dar cred că acesta a fost 2022 pentru aproape toată lumea. Ne-a zguduit, ne-a cutremurat și pe urmă ne-am văzut de vieți. Pentru că nu se putea altfel. Pentru că deja eram obosiți și storși emoțional, psihic și fizic. Sau cel puțin, mă consolez cu gândul ăsta. Că nu puteam să fac mai mult. Că tot ce puteam să fac era să-mi văd de ale mele cât mai armonios și cât mai pașnic.
Uneori am uitat. Alteori m-am îngrozit. În timpii ăia în care am uitat, l-am vizitat pe Brâncuși la Târgu Jiu. M-am culcat la baza Coloanei și am privit infinitul într-un apus. Am făcut poze. Am stat în iarbă și am fost fericită. Am mai văzut un apus într-un parc, pe un deal, în Porto. Erau foarte mulți oameni în jur. Cântau, beau, povesteau și au aplaudat soarele când a închis ochii. Acolo am făcut mai puține poze. Am fost fericită. Am văzut apusul și lângă un lac sărat în Cipru. În afară de noi doi, nu era nimeni în jur. Nu prea am făcut poze. Cred că am fost fericiți. Eu sigur am fost.
2022 a fost cu multe turnee, întâlniri și revelații cum doar în călătorii ți se arată.
A fost cu două premiere, cu două roluri care mă împlinesc și mă onorează într-o companie care mă încântă.
A fost cu emoții pentru sănătatea dragilor și cu multă recunoștință tot pentru ei.
A fost cu multă oboseală, cu un pas până la burnout și cu mulți pași pe care am învățat să-i fac către mine. M-am luptat cu mine să învăț să spun nu, să-mi iau pauze fără să mă simt vinovată, să stau fără să simt că trebuie să bifez ceva.
A fost un an în care am pictat mai mult și m-am arătat mai mult ca artist plastic. Am încercat să tac mai mult și să mă ascult mai mult. Am fost fericită.
Am fost mai îndrăzneață. Mi-am scos ideile din sertar și le-am dat drumul să zboare libere. Am lansat o piesă, am regizat un videoclip și am gândit o expoziție foto.
Am încercat să tac mai mult și să ascult. Și să cânt. Și să tac. Și cred că am fost fericită.
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)