Trăit? Bifat? Văzut? Crescut?
De toate, fără doar și poate,
Din cele ce-au fost destinate.
De exemplu am cântat,
Deseori înfierbântat,
Și chiar am înaintat
- nu-i un lucru garantat.
Cântând de-o viață e chiar greu
Să fii tot timpul în turneu
Să stai cu mingea la fileu,
Păstrându-te la apogeu,
Devine un fel de... clișeu.
Iar eu, se știe ca idee,
Că am oroare de clișee.
Apoi am călătorit,
Și deși bătătorit,
Drumul este diferit,
Fiecare răsărit.
Am deschis și drumuri noi,
Am căzut și în butoi,
Cel plin de melancolie,
e adânc, fir-ar să fie!
Dar m-am scos tot eu pe mine,
Am luat provitamine,
Apă rece peste față
Și-o pâinică cu dulceață,
Și mi-am zis, hai, ești isteață,
Știi că răul se dezvață!
Fii un pic mai îndrăzneață
Și-o să meargă ca pe ață!
Deci așa. Ce-am mai făcut?
Un pas în necunoscut.
Am luat condeiu-n mână,
Șapte zile-n săptămână,
Și am scris, ca să rămână.
Proză, versuri, melodie,
un colind, o rapsodie...
Asta chiar e-o noutate,
e o altă calitate,
sinceră modalitate,
să-i dai sufletului, poate,
o nouă sonoritate.
Despre oamenii din jur,
Zic doar că a prins contur
Frumusețe de relații -
sunt gata de declarații -
Căci căldura și aleanul
Nu prea sunt rude cu banul...
Cea mai mare bucurie
's oamenii de omenie,
Cei deștepți și cu umor sunt de mare ajutor
Și deloc întâmplător, îți alină orice dor.
Îi iubesc, chiar îi ador!
Cam așa mi-a trecut anul
Cu stiloul și pianul,
cu drumul și cu valiza,
râsul, plânsul, vocaliza...
iar în anul nou promit,
că îmi voi fi însușit
tot ce-a fost de învățat,
înțeles și nuanțat,
Și voi face-n așa fel
ca lumina din tunel,
să se facă mare, mare,
cât un cer și cât un soare.
Am încălecat pe-o șa
Și v-am spus povestea mea,
La anul și la mulți ani!
*