Anul 2022 a început cu praf de pușcă și sânge pe la colțurile buzelor vecine. Trupuri cu istorie comună. În 2022 a început un război convențional, medieval, în care o țară a dorit să mănânce o altă țară. Nu știu ce gust au țările vânate și nici nu îmi este poftă de spaimă, dar știu că omul, ca specie, este tare departe de ideal. Dincolo de conspirații și comploturi, suntem prăjiți rău dacă avem telefon inteligent și încă tragem cu pușca. Îmi aduc aminte că timp de 2 săptămâni m-a durut carnea de la faptele invadatorului. Creștin cu patrafir. O durere nouă, ca de carne arsă și suflet spart.
Pe de altă parte, 2022 a fost și un an foarte interesant, în care am început proiecte noi, la care doar visam dulce amărui din anul 2014. Greu tare să începi proiecte noi și să meargă totul minunat, ca-n povești nemuritoare și discursuri perfect motivaționale. Am început fără nicio așteptare și mi-am dat seama că din orice lucru aparent foarte rău, se naște unul foarte bun. Sau este nevoie de rău, ca să-ți dai seama de lumina senină a binelui.
Dacă am o lecție de învățat dată de anul 2022 este aceea că nu trebuie să forțăm lucrurile bune. Pur și simplu, știi și le simți când apar. Clișeu clasic o fi, însă nu căutați bun în ceva ce nu simțiți că este bun, pentru că nu este. Prima mușcătură din prăjitură este sau nu este bună. Că vrei să recunoști sau nu, este strict decizia ta. Sau poate că ți-ai dori să-ți placă și te minți. Tu știi cel mai bine ce îți place. Eu niciodată nu voi mânca o prăjitură cu ciocolată, așa cum mănânc una cu parfum fin de vanilie. Poate să fie cea mai ciocolată din belgiene. Nu mă mint că este bună.
În bucuriile mele din 2022, mi-am dat seama că mă comport de parcă acum m-am trezit și mi-am dat voie să mă bucur, cu adevărat, de tot ce este în jurul meu. Probabil că războiul vecinilor mi-a transmis că oricând se poate stinge lumina. Mi-am dat voie să savurez o ceașcă de cafea decofeinizată și o rază de soare. Să înhaț cu poftă din raza adormită care lenevește pe cafea și să-mi placă. Să privesc soarele cum mă lasă și mă răsfață în alegerea mea. Nu știu dacă este vorba despre vârstă sau pur și simplu este viața, care te duce și te poartă în valuri.
Ce mai țin minte din 2022 este că în lume sunt încă prea mulți oameni răniți care-și poartă bandajele și în vise. Uneori nu au loc pe ușă de ele. Unii își îngrijesc rănile și își doresc să le vindece, iar alții nu au schimbat bandajul greoi, adunat în ani de zile de trăiri și dureri. Mai nou, îmi dau voie să-i recunosc pe cei răniți, care-și îngrijesc rănile blând și să mă bucur tare de grija lor. Mă dor însă cei care nu au grijă de rănile lor.
În 2022 am împlinit 39 ani. Ce sumă mare. Când eram în liceu, mi se păreau cei maturi nerelevanți și neimportanți pentru piața efervescentă a emoțiilor și a sentimentelor. Și a vieții în general. Credeam că doar noi, cei proaspeți, contăm, iar restul sunt doar niște roboți obosiți. Care au simțit, dar care nu mai simt. Îi tratam la pachet. Da, credeam pe atunci că oamenii au o resursă limitată de emoții și sentimente, care este la apogeu atunci când ești proaspăt și care mai apoi, cu timpul, se diminuează. Picătură cu picătură. Ce ignorantă eram și ce ignoranță aveam. Omul este o resursă atât de fragilă și de puternică în același timp, încât orice gândire de genul de mai sus este pur și simplu primitivă. Remarc și mă bucur că oamenii sunt o mare baterie caldă. Permanent. Se mai descarcă, dar cumva se reîncarcă și merg mai departe.
Anul 2022 a fost un an compus din 365 zile cu emoții, durere, bucurie, încercări, reușite și tot felul de alte clipiri acționate de viață. Anii mei sunt măsurați în ce simt. Așa a fost și 2022, un an pe care l-am simțit aproape și de care mă bucur, simplu, că l-am avut și trăit. Atât.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)