M-am răzgândit, "adio" e o patină romantică, iar lirismul nu se pupă cu vulgaritatea ta. Mai bine recele "pa".
De păstrat, te păstrez. La vedere chiar. În cearcăne, în inesteticele coaste, în pierderea mobilității, în lacunele din limbaj, în anxietate, în gaura unde cândva era un premolar, în privire, în decizii. În păr nu, că m-am tuns. Dar mă compun cu tine. Nu e just, dar e firesc.
Am ales să te conserv din două motive: unul, să te fac de râs în fața celorlalți și doi, să nu te uit prea curând. E important să nu te uit, pentru că în cazul în care ai vrea să te întorci, să te recunosc și să te poftesc frumos afară pe geam, o ieșire pe ușă ar fi mult peste statutul tău.
Ok, 2022?
Te și văd rânjind acum, atribuindu-ți merite pentru veninul din cuvinte, dar stai liniștit, doar cu tine sunt așa. Nu ți-a ieșit în totalitate. Pentru că între căutările de joburi în Germania și stările febrile de sub plapumă, am reușit, fără să știi, să complotez împotriva ta cu Guzel Iahina, Khaled Hosseini, Tatiana Țîbuleac, C Pam Zhang, Elena Ferrante, Gabriel Garcia Marquez și alții, de care nu meriți să știi.
Escapismul mi-a fost îndulcit și de filmele The Killing of Two Lovers, Songs My Brothers Taught Me, Neidentificat, Compartment No.6, Ya no estoy aqui, Noche de fuego, Petrov's flu, Mes frères et moi, Vortex și mă opresc aici că îți simt deja respirația urât mirositoare.
Tot fără să știi, spre finalul tău, când din aroganța ta specifică ai lăsat garda jos, socotindu-te triumfător, am ripostat cu două premiere la teatru. Directă de stânga plus croșeu de dreapta. Mulțumesc Alejandro (Pacea Eternă, regia Alejandro Duran, la Teatrul Național București) și Mircea (Fiecare lucru e minunat, regia: Mircea Anghel, la Teatru la Conac, Buzău)!
Pentru că asta a făcut diferența în luptă, faptul că eu am frați, soldați care luptă la baionetă, cu piepturile dezgolite, iar tu ești singur și efemer, exiști atât timp cât vreau eu să exiști. Apropo, nici 2023 nu e cu tine, am bătut palma deja.
Atât am să-ți spun, am lucruri mai importante de făcut acum că nu mai ești; somn de recuperat, relații de întreținut, corp de lucrat, minte de stimulat. N-am văzut marea cât ai fost tu în preajmă, nenorocitule! Ar trebui să te consideri norocos că vorbesc despre tine.
2022
sau blocul de zece etaje dintr-un cartier de case,
piranha-ul dintr-un banc de tetrazone,
reclamă de YouTube la care nu poți da skip,
scoica aia ascunsă în care îți înțepi piciorul pe o plajă fină,
dezacordul dintr-o armonie.
Bogdaproste,
enervantule, trișorule, parșivule, dragule.
Ne-om vedea când te-oi chema, servus!
*