 | Am luat cu mine în China, strecurînd-o fraudulos prin vămile statului comunist, o carte pe care - sînt convins - autorităţile de la Beijing o consideră subversivă... Se numeşte Călugărul şi filozoful şi a apărut la o editură necunoscută, Irecson. Este un volum de 407 pagini, conţinînd dialogurile purtate - undeva, "în liniştea munţilor din Nepal" - între Jean-François Revel (filozoful) şi Matthieu Ricard (călugărul), care este totodată şi fiul său. |
Cartea este interesantă din mai multe motive: o dată pentru că, evident, un dialog în care tatăl (intelectual celebru) este cel care întreabă şi fiul, cel care răspunde, este destul de neobişnuit; în al doilea rînd, Revel-tatăl îşi afirmă de la bun început agnosticismul, încercînd să afle de la fiul său motivele care l-au făcut să renunţe la o carieră - ce se anunţa spectaculoasă - de savant biolog pentru a se dedica meditaţiei budiste; în fine, în al treilea rînd, discuţia dintre cei doi (aflaţi pe poziţii aparent ireconciliabile) este un model de civilitate, niciunul dintre ei neîncercînd să-şi impună punctul de vedere, ci doar să (se) lămurească în chestiuni esenţiale precum sensul Vieţii şi al Morţii, Religie şi Filozofie, Credinţă şi Ştiinţă, Natură şi Cultură, Orient şi Occident etc.
Cartea nu prescrie reţete, deşi se întrevede - la fiecare pagină - o dorinţă comună de a întoarce meditaţia spre chestiuni de ordin practic, cum ar fi dobîndirea înţelepciunii sau calea spre Fericire. Revel face, la tot pasul, rapeluri necesare la filozofia occidentală, găsind o problematică - pînă la urmă - comună la marii filozofi greci şi la maeştrii spirituali budişti, dar constatînd, totodată, că desăvîrşirea personală - care era unul din scopurile învăţăturii socratice, de pildă - este o idee practicată diferit de orientali, cărora individualismul occidental le rămîne fundamental străin. La fel de străină spiritului budist este dilema "religie sau filozofie", asupra căreia revine Revel: fiul, Ricard, îi explică tatălui că faptul că budismul este "la modă" în Occident - încă de prin anii '60 - ţine, probabil, nu doar de pacifismul său intrinsec, ci şi de dorinţa tinerilor occidentali de a căuta dincolo de categorii, ideologii şi etichete...
Cine are dreptate? Greu de răspuns. Simpatia cititorului faţă de un punct de vedere sau altul e marcată de biografia spirituală a fiecăruia. Cei doi nu fac decît să deschidă - generos - nişte căi, lăsînd curiozitatea intelectuală să facă restul. Dar Călugărul şi filozoful este una din acele cărţi-călăuză necesare oricărui om care-şi pune probleme metafizice. Cum spune Revel, în concluzie: "Înţelepciunea nu se bazează pe nici o certitudine ştiinţifică şi nici o certitudine ştiinţifică nu duce la vreo învăţătură spirituală. Totuşi, şi una şi cealaltă există, veşnic indispensabile, veşnic separate, veşnic complementare."
