Vorbea încet, cu voce mică și-mi făceam avânt spre el să-i înțeleg vorbele. Stă picior peste picior, leneș, pe fotoliul care-l înghite și observ cu câtă nonșalanță mă privește, rostind molcom cuvinte și trimițându-le către mine, sub formă de concluzii, în rotocoale galeșe. Concluzia lui este că sunt narcisistă.
În spatele lui e o vitrină, care are geamuri precum oglinzile. 11 ședințe am avut cu acest psiholog și-n toate m-am întrebat ce se află în vitrină, în spatele geamurilor. Dacă eram narcisistă, aș fi observat până acum că geamurile sunt oglinzi și m-aș fi privit în ele. Mult. Mereu, de fapt. Eh, nici acum nu e târziu. Mă aplec puțin în față. Hm... chiar sunt frumoasă... îmi lățesc zâmbetul, mă încrunt, fac grimase, îmi îndrept umerii, clipesc des. Am trăsături frumoase. Chiar am. Psihologul se uită uluit la mine. Îi zâmbesc cu toți dinții. Dacă i-aș mușca din gât o halcă de carne, mi-e teamă că ar sări stropi de sânge pe mine și mi-ar păta rochia. Da, ați ghicit, e albă! Strigătele lui de durere nu m-ar atinge, nu mi-a spus el că sunt și lipsită de empatie? Și, dacă mi-ar cere telefonul, în agonie, să-și sune vreun prieten... meah... nici asta nu cred că aș face-o. Că și egoistă mi s-a spus că sunt. Pe de altă parte... n-am niciun ruj în culoarea sângelui...
Îl privesc atentă, aproape fermecată, căutând partea cea mai fragedă a gâtlejului lui, în timp ce el își notează pe caiet concluzii, pe care, apoi, le bifează ori pune în dreptul lor semnul întrebării. T A P O I C O S. Ce-i asta? Socotesc eu, citind de-a-ndăratelea o nouă concluzie în dreptul căreia pusese o tremurată bifă. M-am hotărât. I se zbate puternic o venă la jugulară, pare suculentă, yummy... Și-i cer cu voce mieroasă să tragă perdelele groase, pentru că mă supără lumina soarelui. Aș face un selfie cu el după...
E sâmbătă. Azi nu are alți clienți, decât pe mine. Îi par un subiect interesant de studiat. Normal. Că, după socotelile lui, cine mai întrunește atâtea calități: narcisistă, sociopată, bipolară? Mă ridic și mă îndrept cu pași languroși spre el. O mai avea timp să treacă pe listă și "ucigașă"?
0 comentarii
Arhiva rubricii
O fotografie color (IV): Fă-o!, Mihaela BuneaO fotografie color (III): Iadeș, Dragoș DuțulescuO fotografie color (II): Jeneva, Cosmin VăideanuO fotografie color (I): Dacă așteptăm destul, luna o să crească și ea, Alexandra HațeganFotografia alb-negru (XI): Letiția, Erika TucsarToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemPovești la ibricEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPublicitate