Amintiri.
Coșul cu mărgele al mamei. Multe. Colorate. Cana de ceai a tatei. Cutiile cu șuruburi, piulițe. Farfuria mea cu pitici. La răscruce de vânturi, Omul de aur. Poze. Cu pionieri, cu expediții. Munte, mare. La mare. Croaziera.
Cînd eram liceană, am fost într-o excursie foarte frumoasă, o croazieră pe Marea Neagră. Bunii mei părinți mi-au oferit acest cadou. De altfel, bunii și frumoșii mei părinți nu mi-au refuzat niciodată nicio dorință. Profesorul de geografie din liceu era și ghid ONT (Oficiul Național de Turism) și însoțea grupuri de turiști în excursii în străinătate.( Străinătatea, pe vremea aceea, avea granițe restrânse. Țări socialiste și atât. Mai mult spre Est decât spre Vest.) URSS.
Prin urmare, împreună cu trei colege de clasă, ne-am alăturat grupului de brașoveni condus de profu', într-o călătorie cu totul specială. Constanța-Odessa-Yalta-Soci-Suhumi-Batumi-Varna-Constanța. Ne-am îmbarcat la bordul vasului sovietic Uzbekistan care arăta mai degrabă a vas de război decât a navă de croazieră. Sau, cel puțin, așa a rămas în amintirea mea. Am luat cunoștință apoi cu marea, cu largul ei, cu mirosul și zbaterea ei, cu apusul ei, cu delfinii și pescărușii ei, cu revolta urechii mele interne, greața, răul de mare. Primul oraș în care am acostat a fost Odessa. Totodată și primul oraș din străinătate pe care l-am văzut. Odessa, cu Treptele ei (Treptele Potemkin), cu statuile ei (Laocoön și fiii săi), cu șoferul de taxi foarte neprietenos care ne-a luat 10 ruble (enorm) din centru până în port. Și Opera. Mai ales Opera.
Și a urmat Yalta, cu Palatul Voronțov și leii de piatră, Soci, cu caruselul din port și coaforul unde ne-am tuns, așa, din curiozitate. Tot 10 ruble (enorm). Suhumi, cu grădini și palmieri, Batumi, cu un spectacol de umbre și dans, o furtună, Varna, cu ploaie multă și o cofetărie cu prăjituri puține și ultimul port - Constanța, acasă.
Februarie. Rusia invadează Ucraina. A început războiul în Europa. E război! Răul cel mai rău al istoriei.
Martie. Artiștii Operei din Odessa, cântă în fața Teatrului lor. Corul robilor din Nabucco. Verdi. Sfâșietor. Cântă în orașul asediat de trupe rusești, înspăimântat de sirenele antiaeriene. Așa strigă ei, NU armelor! Văd știrea și mă tulbură foarte tare.
E război!
Aprilie. Lola, cățelușa noastră cu blană tip Pasărea Emu sforăie, e de doi ani la noi, o iubim și ne înseninează zilele.
E război!
Mai. La Teatrul Mic încep repetițiile la Tartuffe. Moliere. Primele lecturi. La Replika e premieră. Replika e producător. Eugen Jebeleanu cu Prețul aurului. Spectacol autobiografic, ca o îmbrățișare lungă și tandră. Puternică și lăcrămoasă... Aplauze de neoprit.
E război!
Iunie. La Replika, se încheie proiectul European Festival of Love. Muzică, teatru și dans. Persoane cu sindromul Down din Spania, persoane cu deficiențe de vedere din Polonia, adolescenți cu deficiențe de auz din România. Împreună, despre empatie și iubire.
Se redeschide Opera din Odessa. Harry Sevoyan, director artistic, Teatrul Național Academic de Operă și Balet din Odessa: "De câteva ori, în timpul spectacolelor, au avut loc raiduri aeriene și rachetele au explodat deasupra teatrului. A fost foarte înfricoșător, artiștii s-au îngrijorat, dar după încheierea raidului aerian spectacolul a continuat." (euronews romania)
E război!
Iulie. Cele care nu se văd. Un proiect Vanner Collectiv, o idee foarte, frumoasă a Denisei Nicolae. O expoziție de fotografie. Zece personaje feminine din literatura română, văzute de zece artiste fotografe. Și fiecare personaj reprezentat la trei vârste diferite. Împreună cu Oana Jipa și Corina Moise am fost și Mona și Cătălina și Ana și Maria și Vitoria și Christina și Ana și Dochia și Zaraza și Lostrița. Ficțiunea a devenit realitate, simțirile lor au devenit simțirile noastre, ce n-au rostit ele am arătat noi. Artistele fotografe au dat frâu liber propriilor imaginații și au compus viața personajelor noastre în afara tiparului lor. Cuvintele din carte au fost înlocuite cu imaginile de dincolo de carte. Cele care nu se văd au fost văzute. Vernisajul are loc în august, la MȚR. Brava, Denisa!
August. Copilul, Miha mică vine acasă, în vacanță. E atât de bine! Suntem fericiți!
La finalul lunii plec cu Vlad la Fălticeni. Festivalul de Teatru pentru Tineret Gr. V. Birlic. E cineva acolo, deschis, curajos, încăpățânat, generos care pur și simplu iubește teatrul și poezia și muzica. Părintele Liviu Mihăilă. Domniei Sale i se datorează efervescența culturală din oraș din fiecare vară, de vreo doisprezece ani încoace. Domniei Sale i se datorează existența Trupei de Teatru Birlic, Domniei Sale i se datorează Fălticeniul în sărbătoare.
E război.
Septembrie. 25 de ore Teatru Non-Stop, la Sibiu, cu (In)dependenții Florina, Andrei, Alina și Alex. Primul turneu cu spectacolul Catincăi Drăgănescu. Succes, aplauze și o cafea bună în Piața Mică, ultima cafea cu zahăr.
Tg Mureș. Universitatea de Artă Teatrală. Vlad primește titlul de Doctor Honoris Causa. Sunt mândră!
Tg Mureș. Suntem nași. Nuntă frumoasă. Se cântă Az a szep și Ia-ți mireasă ziua bună. Români și maghiari dansează veseli. E fericire!
E război.
Natalia Dovgaya, scenografă, Teatrul Național Academic de Operă și Balet din Odessa: "Este foarte important pentru că uitați câți oameni au venit să vadă spectacolul. Oamenii trebuie să nu se mai gândească la anumite lucruri, mai ales când unii nici măcar nu au electricitate acasă, nu au internet, nu au conexiune. Acest teatru este singura legătură pe care o au cu restul societății." (euronews.ro)
Octombrie. La Teatrul Mic se redeschide stagiunea. Joc Vinovat. Nevinovat, Cehov în show business. Repetăm Tartuffe.
Cinty Ionescu, artistă video, adună cei 30 de ani de istorie Green Hours într-o expoziție multimedia, o expoziție-parcurs, Green Hours Live(s). Multă emoție, nostalgie și iubire. Vocea mea și a lui Laurențiu Bănescu au fost ghid. Textul, Peca Ștefan. Un proiect dedicat lui Voicu și Orelor lui Verzi. Mulțumesc, Cinty!
Odessa. Opera. Dansatorii, muzicienii și tehnicienii care au rămas simt că pasiunea lor a devenit arma lor cea mai puternică. Arta este acum o formă de rezistență în Ucraina. (euronews.ro)
Noiembrie. Atît de bun și atât de rău.
Replika în turneu. Limite. Grecia. Atena. Ajungem, descărcăm decor, începe montarea. Radu Apostol (regizorul nostru) se prăbușește cu scara. O secundă. Una singură. Timpul se dilată înspăimântător. Disperare. Ambulanță, neliniște, neputință. Spital. Așteptare. Radu rămâne în spital. Dimineață, soare, Atena e foarte frumoasă. Mergem la teatru. Pregătim spectacolul. Fără luminile lui, fără atmosfera lui, fără Radu. Joc. Joc. Ridic privirea înspre cabina tehnică. Radu e la spital. Am jucat și a doua seară. A fost cu succes. Apoi am mers la Radu, la spital. Și totuși, Atena e frumoasă și zeii sunt cu noi...
E război.
Decembrie. La Replika, MUNCĂ=ARBEIT, se încheie proiectul cu CKK Stuttgart.
La Teatrul Mic repetăm Tartuffe. În curând va fi premiera. Beau cafea fără zahăr.
Pe 21 se joacă (In)dependenții la Alexandria. Suntem o echipă tare faină.
Cu Florina-Gleznea și Andrei Raicu (In)dependenții la Alexandria / Crăciunul
Vine Crăciunul!
E război.
Vaporul croazierei mele din 1979, da, arăta ca un vas de război.
E război.
Viktoria Solovyeva, balerină, Teatrul Național Academic de Operă și Balet din Odessa: "Da, mi-a fost frică și încă îmi este frică de ce se va întâmpla. Sperăm la un final fericit. Credem în victoria noastră." (euronews.ro)
2023, fii bun!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)