Știu că e un clișeu ce spun, dar chiar am fost într-un carusel. Până la jumătatea anului cuvântul de ordine a fost bacalaureat.
Am respirat prin acest cuvânt. Toți cunoscuții ne adresau aceeași întrebare atunci când ne întâlneam:
- Unde merge fiica după liceu?
Respiram adânc, încercam să-mi mențin calmul, formulam răspunsul cât de mult puteam într-un ton politicos.
- De ce săriți etape? Întâi este bacul. Pe care nu toți îl iau. Da! Sunt copii inteligenți care s-au pregătit dar din varii motive nu au bifat admis în dreptul numelui.
- Nu e cazul, spuneau!
Zâmbeam! Mă rugam să nu fie cazul. Îmi priveam copilul care se plimba prin apartament cu manuale, caiete, creioane colorate. caietul studențesc în care își scria eseurile. Câteodată o găseam cu tot arsenalul împrăștiat pe masa din bucătărie.
"parcă se micșoră camera mea", "e mai multă lumină aici", "mă simțeam prea singură la biroul meu", "am pus de ceai și-l păzesc"...
Uneori mă privea lung, îi priveam ochii trași, cearcănele negre ce se conturau pe chipul obosit. Ronțăia tot ce găsea prin bucătărie, mereu cu ochii în cărți. Mânca fără să simtă gustul mâncării.
Eu și tatăl ei încercam să înțelegem ce nevoi are. Ce ar fi bine să mănânce, cât de mult o ajută vitaminele ascunse în bulinele colorate. Ce sfaturi să-i dăm.
Aproape zilnic căutam informații pe site-ul Ministerului Învățământului la rubrica bacalaureat.
Va fi fizic sau online?
Se va cere dovada vaccinului?
Mai este valabil rapelul?
Mai sunt obligatorii măștile?
Din când în când o întrebam:
- Cum stai cu învățatul?
- Ești sigură că te descurci singură? Colegii tăi fac meditații, chiar nu ai nevoie?
- A! Vrei o verificare cu un profesor de specialitate. L-ai și găsit. Vrei doar bani pentru a plăti testarea. Se rezolvă. S-a rezolvat. E bine. E pe drumul bun.
Inspectoratul școlar județean organizează simulări pentru examen. Panică.
"De ce acum, simulările naționale sunt mai târziu. Nu am terminat materia. Voi lua note mici."
"Pentru că cei de la inspectorat vor sa fie mai cu moț mai fac o serie, mergi acolo și scrii ca pentru examen."
Primim notele la cele locale. Ce face fiica mea? Atac de panică.
"Mami eu am scris. Nu se poate. Dacă am învățat așa bine și am luat așa notă mică, înseamnă că nu e bine ce învăț. Concluzia: nu mai învăț."
Discuții, exemple, încurajări. lacrimi, descurajare.
Aflăm că la simulările locale profesorii de liceu au corectat lucrările și nu au luat în calcul eseul, cel care era notat cu 30% din total punctaj.
Alte încurajări.
Începe sesiunea scrisă a examenului. "La română iau peste 9". Nota afișată 8. Iar lacrimi mari, grele, suspine înfundate.
Contestație.
Nota finală: 9,20.
"De ce mami, m-a întrebat. De ce nu ni se evaluează corect munca. De ce suntem la mâna unor oameni care au uitat că au trecut și ei prin aceste emoții? De ce în fiecare an sunt atât de multe contestații? Sunt profesori. Ei de ce nu învață? Ei sunt adulți! Nu ar trebui să ne îndrume corect?"
Am plâns, am râs, m-am dat jos din caruselul Bacalaureat, am urcat în cel pe care scria: Admitere la facultate!
O altă provocare.
Eu, din când în când, mi-am rostogolit trăirile în cuvinte scrise pe o temă dată.
Din când în când am scris Povești.
Unele le-am tipărit în paginile internetului. Timid, cu frică de critica cea aspră a celor care au avut mai mult curaj decât mine. Am spus ce-o fi o fi și le-am dat drumul în hățiș. Unii le-au apreciat, alții le-au ignorat. Eu am prins curaj și am lăsat alte cuvinte să-mi lumineze mintea.
Printre picături m-am jucat cu valurile în Marea Neagră. Apoi în Marea Egee.
Grecia nu a fost cum m-am așteptat. În hârtiile sfâșiate pe geamurile localurilor închise se reflecta tristețea localnicilor. Pandemia le-a luat voioșia. Comercianții îmi zâmbeau resemnați când treceam pe lângă magazinele lor.
M-am reîntors la cuvintele mele. Și la bagajele fiicei pentru plecarea la facultate.
La activitățile curente: mic dejun, obligații contractuale, vizite la părinți, cumpărături, varza pentru murat, ploaia molcomă de toamnă.
Parcă prea repede a venit întrebarea: Unde facem revelionul?
Deschid un caiet nou 2023.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)