În cele ce urmează vă oferim un interviu cu Bogdan Mustață, regizorul ultimului film în care a jucat Sergiu Nicolaescu. (Citiți aici interviuri pe aceeași temă cu Andrei Gorzo, Răzvan Theodorescu, Radu Corciova, Ioana Corciova, George Mihăiță, Valentin Teodosiu, Nita Chivulescu, Viorel Sergovici jr., Sorin Chivulescu și Alec Năstac.)
Bogdan Mustață: Aveam un rol de tată, bătrân. Lucram cu un regizor secund, director de casting - Emil Slotea - care mi-a spus că Sergiu Nicolaescu ar putea fi foarte bun. Am decis să ne asigurăm că e cea mai bună variantă fără să îl chemăm la probe. Așa că a fost o primă perioadă în care am văzut mai mulți actori despre care am crezut eu că s-ar putea potrivi cu rolul din film. Și apoi, pe măsură ce vedeam probele de casting, ușor, ușor, posibilitatea de a lucra cu dânsul devenea tot mai posibilă. Îl știam cum joacă, știam ce face. Nu aveam nevoie decât de a ne asigura că dânsul este cea mai bună opțiune pentru noi, să îi dăm scenariul și să vedem dacă își dorește să lucreze cu noi. Și așa a fost. După o perioadă a spus că vrea să se întâlnească cu mine și că își dorește. Așa am ajuns de fapt să lucrez cu dânsul, eliminând tot și rămânând opțiunea cea mai bună pentru noi.
C.N.D.: Cum i s-a părut scenariul? E foarte diferit de tot ceea ce a gândit și tot ce înseamnă opera lui Sergiu Nicolaescu.
B.M.: Cred că dânsul s-a gândit la personaj, nu neapărat la film în sine, Cât de mult poate să lucreze personajul, cât de mult poate să transmită cu el. Era foarte, foarte atent cu personajul respectiv. Am vorbit inclusiv de textura costumului. Mă întreba ce părere am. Își construia singur și eu îl asistam în această construcție. Cam asta a fost relația noastră atunci. A continuat așa cu o anumită grijă a dânsului pentru personajul respectiv. Față de scenariu în sine nu mi-a spus nimic.
C.N.D.: La filmare era un actor docil?
B.M.: Avea un anumit tip de docilitate. El a fost privit în film și ulterior ca un fel de vedetă a filmului. Avea o rulotă a lui unde își făcea machiajul, făceam programul de filmare în funcție de dânsul. A fost tratat de întreaga echipă și de mine ca o vedetă. Era acel tip de vedetă docilă, cred că se poate spune. Sau cel puțin așa am văzut eu. Era foarte, foarte atent să fie mereu la timp la filmare. Am avut, de exemplu, o filmare de noapte în care i-a fost foarte rău și nu a acceptat să se ducă în rulotă între duble. Nici măcar un scaun nu a acceptat. Stătea în picioare ca să fie gata pentru cadru. După pauza de masă unii membri ai echipei întârziau puțin. Pleca primul la filmare, se ridica, se ducea la locul de filmare și aștepta acolo, singur, echipa. Era un anumit tip de docilitate oarecum demonstrativă. Voia să demonstreze că este foarte, foarte profesionist și era foarte profesionist. Și mi se pare și că, într-un fel, aprecia această protecție a noastră față de dânsul.
C.N.D.: Ai avut emoții că vei lucra cu dumnealui?
B.M. A fost un film cu o perioadă de dezvoltare foarte, foarte lungă, tocmai ca să se poată strânge banii de filmare. Am ajuns cu proiectul la Sundance unde au fost inclusiv niște cursuri în care se învăța fix despre lucrul cu vedetele. Dacă ai o vedetă în echipă, ce faci cu ea? Pentru că va fi greu să lucrezi așa cum lucrezi cu toată lumea. Mie mi se pare că întâlnirea asta cu Sergiu Nicolaescu a fost, pe de o parte, o întâlnire cu o vedetă, pe de altă parte, mi se pare că a fost o întâlnire cu cineva despre care mi-am dat seama că este cu o experiență foarte mare și extraordinar de bine pus la punct din toate punctele de vedere. Foarte bun profesionist, un om care avea și o anumită nevoie de a munci, de a fi acceptat. Voia să demonstreze că el e acolo și vrea să fie acceptat ca atare și vrea să fie apreciat ca un bun profesionist. Pentru mine a fost și o întâlnire cu un om foarte bătrân. Un om foarte bătrân a cărui slăbiciune nu se vedea. Se simțea.
C.N.D.: Cerea să vadă filmarea?
B.M.: Nu.
C.N.D.: A văzut filmul la premieră?
B.M.: Nu, a murit înainte de premieră. După filmare, dânsul era bolnav și noi am avut o perioadă destul de lungă de post-producție. Apropo de văzut în timpul filmărilor. Avea multă experiență și era, în mod evident, bun în ceea ce făcea. Aveam, de exemplu, momente în care îmi făcea sugestii. E o secvență în care eram pe contra plan, dânsul stătea pe o canapea și aveam un cadru cu personajul principal care intra pe ușă. Dumnealui stătea în așa fel încât să dea direcție de privire personajului. La un moment dat mi-a zis: "Nu vrei să aibă niște bani în mână și să se vadă banii aia?" Am zis așa, în treacăt: "Da, da, sigur, da, e o idee foarte bună!" Eu știam ce încadratură aveam și mâna personajului principal era sub cadru, sub limita cadrului și am tras așa. Evident că s-a uitat și a zis: "Cu ce obiectiv ești?" Și-a dat seama că nu se vedea nici un ban. La partea asta tehnică era brici. Totul era foarte clar, știa exact unde sunt limitele.
C.N.D.: Simți că au venit oamenii să vadă filmul tău pentru că l-ai avut pe Nicolaescu ca guest star?
B.M.: Eu nu l-am luat pentru că vor veni oameni să vadă filmul meu pentru că este dânsul în distribuție. Am făcut cât se poate de sinceră perioadă de casting, în așa fel încât să ajung să cred că dânsul este cel mai bun pentru ceea ce credeam eu că îmi trebuie. Ulterior însă mi-a trecut prin cap dacă nu cumva oamenii vor veni cu anumite așteptări care, evident, nu se îndeplineau la vizionare. Se crea un anumit tip de dezamăgire. Mi-am pus problema dacă nu cumva va dăuna cumva filmului.
C.N.D.: Cum sunt pentru tine ca om de film, producțiile lui?
B.M.: Nu este regizorul meu preferat. Eu prefer alte filme. Nu înțeleg însă aversiunea împotriva lui. În mod clar nu am nicio ură față de dânsul. Înțeleg un anumit tip de reacție care ține de o respingere a anumitor tipuri de filme, dar mai mult de atât nu mi se pare justificată. Când m-am dus prima oară la dânsul acasă mi-am pus o serie de întrebări. Era totul foarte impunător - tablouri sculpturi,... Ce caut eu în casa asta, la masa asta lungă la care eu stau aici și dumnealui în capătul celălalt... De ce fac chestia asta? E un anumit distanță care se creează, dar ură... nu înțeleg.
C.N.D.: Cum explici popularitatea pe care o are Sergiu Nicolaescu și interesul pentru filmele lui?
B.M.: Nu știu, poate din același motiv pentru care e nepopular pentru alții. Poate pentru că de multe ori tipul ăsta de filme gen Dacii și alte filme provoacă un anumit tip de emoție de asta naționalistă care pentru mulți oameni contează.
C.N.D.: Cum a rămas experiența lucrului cu el în amintirea ta?
B.M.: Întâlnirea cu Sergiu Nicolaescu a fost o întâlnire cu un om foarte bătrân, foarte vulnerabil. Un om căruia mi-a fost teamă să-i arăt ce a ieșit și a murit înainte să-i arăt orice. Simt că nu s-a încheiat în niciun fel.