Am fost roșcată un an întreg și recunosc că asta se simte diferit.
Simplul fapt că mă uitam în oglindă și mă vedeam mai colorată, mi-a dat o energie bună, să creez, să cred, să simt.
Pentru exemplificare:
am filmat cu Tedy Necula și alți oameni foarte faini câteva scene în filmul Mai departe
am câștigat locul 1 la proba de cycling, de la Actor's World Championship
am filmat cu cei de la Timișoara Film Society câteva scene din filmul Asymptomatic
am scos în decembrie premiera Breaking News la Teatrul Național TM
am făcut ședințe foto pentru casting, iar în urma lor am reușit să primesc diverse roluri, și le mulțumesc mult celor care m-au ajutat la acest capitol, esențial pentru un actor. Și când primești mail că pozele tale de pe site-ul de casting sunt modele de bună practică, efectiv știi că merită toată strădania.
Fiecare zi în parte m-a învățat ceva și cam astea sunt reperele pe care mi le aduc aminte, deci care au contat cumva pentru mine:
am purtat (și) unghii roșii.
să ții în brațe un bebeluș, să conștientizezi că e posibil ca tu să fii în momentul în care nu mai poți face copii și să accepți asta.
când fiul tău e bărbat in toată firea și acum nu doar că face totul singur... dar chiar își face curaj și încredere să facă și bine! Să-ți vezi băiatul (începător în ale actoriei) pe scenă, să respiri cu el fiecare pauză justă și să ne doară pe amândoi (de)odată toate câte încă nu s-au așezat la locul lor... însă să știi sigur că la un moment dat va reuși.
mi-a plăcut să fac poze și să mă văd în ele, o mulțime erau no make-up, dar sunt și unele grozave făcute în studio.
i love climbing to the aerials: greu tare, dar creează dependență.
călătoria în lunca Mureșului, un tărâm magic.
călătoria pe cheile Nerei, cu prieteni vechi și noi.
călătoriile din taberele de yoga. Cu oameni. Necesari în evoluție.
am revăzut și privit oamenii din viața mea.
worksopul și performance-ul Inner Creature alături de Alexander Zain.
workshopuri diverse de mișcare, actorie și film, sunet, dans, împreună cu diverși profesioniști din lumea performativă, în urma cărora am învățat enorm.
am creat conexiuni noi cu unii colegi, cu alții le-am oprit sau le-am lăsat să se dizolve pur și simplu.
am rejucat spectacolele din stagiunile anterioare: Rinocerii, Zorba grecul, Don Juan, Anna Karenina, Și caii se împușcă, nu-i așa?
am coordonat cursurile dallesGo, finalizat prima serie și început cea de-a doua, mândră tare de parcursul cursanților mei, am învățat foarte mult unii de la ceilalți.
la domeniul Dascălu în tabăra Beneva am lucrat cu oameni curioși, am fost curioasă de alți oameni.
zborul cu parapanta - l-am așteptat și nu m-a dezamăgit. A fost o experiență grozavă pe care îmi doresc să o repet.
am spus din nou poezii de dragoste în spectacolul de la Național:
"Cum pot să-i spun acestei lumi
Cât mi-e de dragă că te-a născut,
Cu truda ei întreagă, pe tine,
Bucuria mea de-acum"
am lucrat spectacolul coordonat de Simon Dworaczek și Florin Fieroiu alături de copiii cu dizabilități de la Podul Lung - am trăit emoție pură în fiecare secundă.
am făcut ultimul eveniment pentru copii împreună cu Alexandra, în parteneriat cu colegul meu Ionuț Iova (încă mai pot).
am revăzut Dunărea și Gura Portiței cu multă bucurie, dar și cu ceva dezamăgire legată de faptul că serviciile de acolo lăsau mult de dorit, deși erau exagerat de scumpe.
badminton din păcate am jucat foarte puțin, deși mi-aș fi dorit mult mai mult. Dar când am jucat, am fost bună și mi-a plăcut.
de la oamenii din jurul meu am RE"învățat" să fiu atentă la gingășie și la eleganță, să nu ratez ocazia de a iubi, de a vedea pur și simplu existența iubirii în viața mea.
cu puținii oameni din viața mea m-am văzut rar anul acesta, dat nu cantitatea contează, ci clipa.
am stat cu inima cât un purice când fiul meu Mircea s-a suit prima dată la volanul mașinii noi pe care i-am dăruit-o. Deși efectiv aveam o panică enormă, din multe și evidente motive, am vrut și apoi am decis să mă relaxez și să CRED că totul va fi bine. Că totul este bine, de fapt.
ah! într-o seară am respirat același aer cu Gregory Porter, la Reșița.
și am fost la zăpadă pe muntele Semenic. Mulțumesc, Dan!
și am finalizat un șantier acasă, apoi am început altul. Mă bucur că încă nu m-au zidit meșterii în zid. Unora chiar am omis intenționat să le spun că mă cheamă Ana, din motive mioritice și 'nalt monasterice.
și da, am încăput în continuare în blugii primiți de la Judit.
pe scurt, a fost un an în care (m-)am observat mai mult, în toate situațiile, plăcute sau ne. Și-mi mulțumesc pentru răbdare și lecții! O să le iau cu mine mai departe și o să caut motive să le folosesc. Sau nu.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 25 februarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)