Un asemenea moment ieșit din matcă a fost pentru mine, în decembrie, călătoria la un minunat așezământ monastic ortodox - multinațional - din nordul Californiei. În America tuturor posibilităților, există, iată, această comunitate cum multe pe lume nu-s, din mica localitate Etna, în valea dintre munți. A fost drum lung până acolo, cu zbor peste Munții Stâncoși, tărâm de vaste dimensiuni, înzăpezit, un paradis terestru în infinite nuanțe de alb.
Dincolo de care - mica Etnă californiană, cu ansamblul ei monastic de rit ortodox calendarist, păstrător al calendarului iulian și vechilor tradiții. Pe lângă mânăstire de călugări, instalată în pliurile montane, s-a deschis în apropiere, de la început, o mânăstire de maici. Printre cei în rasă aflăm greci, ruși, români (cetățeni americani, dinspre popoare ortodoxe), dar și alții, venind din Anglia, Suedia, americani convertiți la ortodoxie. De la început, au pus aici în mișcare o revistă (inclusiv online), o mică editură foarte activă.
Apoi o școală teologică, acreditată acum, în care nu se face rabat la nivelul academic. Este, se pare, singurul for care pregătește clerici calendariști. Pe lângă materiile previzibile, legate de cult și de istoria religiei, au și altele, printre care cursuri de psihologie, cu autorități în materie. Au în dotare o bibliotecă admirabilă, organizată după cele mai noi metode; un centru computerizat servit impecabil (de un călugăr); secție de pictură (condusă de o călugăriță știutoare a practicii bizantine, dar care "a primit ascultare" să urmeze ea însăși studii universitare de belearte). Studenții sunt și tineri și tinere, și călugări/călugărițe/novici și mireni. Acum vreo 40 de ani, această așezare practic nu exista. A fost creată într-un loc fără tradiție ortodoxă - în vecinătate sunt destul de mulți fermieri mormoni...
La început, făpturile neobișnuite după îmbrăcăminte și efortul lor de construcție au trezit suspiciuni - care s-au dizolvat curând. Acum acești religioși reprezintă sufletul zonei, nou-veniții s-au împământenit și au îmbogățit peisajul: clădirile monastice apar discret în peisaj, cu tușa lor de frumusețe, iar școala teologică a devenit clădirea cea mai reprezentativă a localității. Mai mult, ei contribuie efectiv la viața comunității din zonă. Au un program bi-săptămânal de împărțit hrană pentru nevoiași. Invită publicul la conferințe pe teme variate culturale, educaționale, de câteva ori pe an. Dau un concert de colinde înaintea Crăciunului, care a devenit evenimentul anual cel mai îndrăgit de localnici. Participă la târgurile fermierilor - unde chiar câștigă concursuri pentru neîntrecutele preparate călugărești. Au deschis un mic magazin în care vând obiecte create la mânăstire. Au în curs un proiect, mult așteptat de toată lumea din jur, să construiască un cămin de bătrâni care să fie înconjurat de familii tinere - acestea sunt deja existente în jurul școlii, fiindcă aici se pregătesc viitorii preoți.
Spiritul celor de aici, felul lor de a fi și acționa, "filosofia" care îi ghidează au țesut o ambianță ce pare vizitatorului paradoxală. Regulile monastice se respectă după tradiții din vechime, dincolo de care călugări, călugărițe, toți ai mânăstirii au fost și sunt angajați intensiv în activități practice de toate felurile: au ridicat cu mâna lor construcții specifice mânăstirești, tot cu mâna lor au refăcut clădiri abandonate, chiar de interes istoric, înmulțind astfel, la limita miracolului, prin efort propriu și imaginație, darurile primite. Cu toate acestea, ei reușesc să fie o prezență considerabilă în comunitate. Apoi, deși sunt tradiționaliști, au o deschidere spre lumea ideilor, științei, culturii în sensul cel mai larg, îi preocupă problemele imediate ale zilei și oamenilor. Cel care conduce, având rang de episcop, comunitatea calendaristă din zonă este un american format inițial ca fizician. Marele întemeietor aici, un personaj de o vastă platformă intelectuală, care a părăsit această lume cu puțini ani în urmă, avea doctorat în psihologie clinică la Princeton, unde, înainte de a se călugări, a desfășurat o carieră timpurie strălucită în domeniu. Acum o vreme s-a aflat ca profesor Fulbright în România, unde a predat nu numai în domeniul teologic, dar și la departamente universitare de arhitectură și economie.
Au fost câteva zile off, prețioase, la complexul mânăstiresc din Nordul Californiei: este locul de care se apropie uneori incendiile devastatoare pe care le vedem la breaking news - înroșind orizontul dincolo de adăpostul muntelui și umplând valea de fum. Nu departe, pe întinderea mai multor state ale Vestului american, criza de apă a atins cote severe, la acest timp al încălzirii globale; în curtea mânăstirii vezi însă curgând șipote de munte, în fântâni clădite cu aceeași iubire și grijă la detaliu ca tot ce a fost creat în jur.
În acest loc privilegiat viața contemplativă și cea activă se îmbină cu naturalețe, rodind an de an. Splendoarea cântului arhaic bizantin în firide și pregătirea, în bucătării moderne, a cazanelor de mâncare pentru cei în nevoie, sau pentru festinul de duminică deschis oricui vrea să participe, se alătură firesc, trecând prin aceiași oameni. Zâmbetul cu care ei întâmpină lumea, pe cel ce are nevoie de ajutor, auzul deschis pentru glasurile celorlalți, umorul blând, bucuria luminoasă colorează clipă de clipă atmosfera. Adâncul rupt de lume al rugăciunii în genunchi, reintrarea în cotidianul pașnic, purificat, firescul, apoi, al unei povești spuse în treacăt - despre cum au găsit la magazinul de unelte exact tiparul ce le trebuia pentru bolta capelei universitare, ca să picteze în aur și azur, cum se vede, Chipul Pantocratorului...
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 25 februarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)