Seism

Cutremurele succesive din sudul Turciei / nordul Siriei ne atrag atenția asupra unor probleme care, poate, acolo sunt mai mari, dar și la noi sunt prezente și nerezolvate. Normativele de proiectare anti-seismică sunt reglementate și supra-reglementate în România, din cauza istoricului de cutremure mari pe care îl avem. După momentul Split, din 1968, s-a sesizat și la noi problema și s-a proiectat mai durabil. Apoi, după 1977 și, mai cu seamă, după 1990. Uneori, structura, căci acolo este buba cea mai mare, este supra-asigurată de mai mult de două ori, în speranța, poate, că o asemenea supra-asigurare asigură și eventualele scăpări, ca să nu le spun economii sau ciordeli, de pe șantier.

Calitatea oțelului ar trebui verificată, dar aud că se aduce mult oțel din Turcia, din ăsta care ați văzut cum se comportă la seism. Sau se pun să iasă la număr armăturile, dar sunt sub-dimensionate firele de oțel-beton. Procedurile de abatere sunt multe și toate au, acolo unde s-au produs, la origine o, vinovată, lipsă de supraveghere. Orice proiect de structură trece printr-o inspecție suplimentară, din partea verificatorilor.

Pe șantier, la fiecare fază determinantă, un inspector de la ISC trebuie să fie prezent pe șantier și să constate concordanța dintre proiect și ce e pus în operă, apoi semnează. Betonul trebuie să vină cu certificat de marcă de la stație și să fie turnat continuu, ca să nu se producă segregări, întreruperi ale continuității transmiterii eforturilor de compresiune (întinderile le preiau armăturile). Nu trebuie să stea expuse intemperiilor mult timp nici armăturile (se întârzie turnarea), nici stâlpii întregi. Spre pildă, nu cred că mai este viabilă structura așa zisei Case Radio, de pe Bd. Eroilor, care a stat expusă mai mult de treizeci de ani.

Dar sunt și lucruri de nuanțat în privința proiectării arhitecturale. În plan, formele trebuie să fie cât mai adunate cu putință, astfel încât să lucreze aproape identic pe oricare din direcțiile pe care ar veni unda seismică. Parterurile înalte cu etaje deasupra, precum cel de la magazinul Muzica, de pe Calea Victoriei, sunt retezate la seism și ați văzut asta în Turcia, unde astfel de croieli sunt frecvente. Structuriștii nu fac doar stâlpi și grinzi, ci introduc și diafragme (pereți de beton) pe diferite direcții, după cum le spun simulările. Nu e nevoie de structuri rigide, ci de unele mai degrabă flexibile, care să consume din energia seismică prin mișcarea ansamblului, caz în care, uneori, sunt mai bune structurile metalice decât betonul, sau o combinație a celor două. Profesorul nostru de structuri, specializat în inginerie seismică, Alexandru Cișmigiu, ne arăta chiar cu brațele și cu tot corpul său mișcările structurilor înalte la seism și cum se mișcă nodurile acestora. Tot dânsul propusese structuri de tip tub în tub - un miez de beton armat cu scări și lifturi, iar pe contur stâlpi de oțel, sau tot de beton, după caz. Nu știu să se fi încercat multe astfel de structuri, despre care profesorul nostru vorbea entuziast, pentru că ar fi permis, în condițiile locale, clădiri de circa 40 de niveluri.

În nord, la showroom Porsche, inginerul Traian Pop a făcut o structură unde planșeele sunt atârnate cu cabluri de un stâlp central. Nu știu dacă a mai fost folosită structura asta de atunci încoace.

Casa Republicii va rezista la orice fel de cutremur, până la 9 grade Richter și mai mult, pentru că sistemul structural, coerent proiectat și închis, contribuie cu un surplus de rezistență la ceea ce oferă fiecare element proiectat individual; așa se și explică de ce mai sunt în picioare blockhaus-urile interbelice din centru, care, foarte probabil, vor cădea la primul cutremur peste 7. Va cădea tot ce are bulină și care, din felurite pricini, nu a fost consolidat. E o culpă dublă aici, autorități și proprietari, pe care nu am spațiu să o discut aici. S-au restaurat câteva clădiri de administrația Firea, prea puțin pentru a avea o speranță de remediere într-un interval rezonabil de timp. Ce se întâmplă în administrația actuală, nu știu.

Pe scurt: vor muri mulți cu știința sub nas, căci se știe ce e de făcut, cine și ce trebuie să controleze și să corecteze. Nu mai avem nicio scuză: ce nu se face - control și restaurări - este din pricina corupției sistemice și punct.