Decembrie 2021 (spre vârf)
"În Grădina Icoanei timpul se dilată atunci când vreau să ajung la tine."
"Vreau să las aici fericirea din seara asta de 20 decembrie și liniștea de acum de la 28. Corpul se plânge, se alintă, se resimte... dar sufletul meu parcă se dilată, se unduie, se "zveltește". Sunt fericită, asta voiam să las scris aici."
"Trup obosit, har neobosit. Diavolul se teme de program. De omul disciplinat. De excelența în disciplină și curățenie. De ordine."
Ianuarie 2022 (încă puțin până în vârf)
"Optimismul zilei este iubirea pentru meserie. Teatrule, îmi dai mai mult decât îmi iei!"
"Lângă omul potrivit ești o sursă inepuizabilă de daruri."
Februarie 2022 Vârf / "CĂDERE LIBERĂ, LIBERĂ ÎN CĂDERE "
13 februarie: "Optimismul zilei a fost astăzi TOT. Las aici scrisă una din cele mai frumoase zile ale anului (nici nu mai țin minte ce s-a întâmplat atunci, atât de fericită eram)."
Și întâmplător sau nu, notițele mele din dicționarul de optimisme se opresc aici, voi mai consemna o anemică revenire în septembrie. În martie deja eram în cădere liberă. Există bineînțeles căderi de diferite feluri... te pui ciuci și aluneci încet tot mai jos, încercând să controlezi mișcarea.
Sunt oameni care se opresc în vârf și fac strategii pentru coborâre. Sunt oameni care știu că la coborâre e mereu mai greu și merg pe drumul marcat care știi sigur unde duce. Sau... sunt oameni care închid ochii și se aruncă sperând că din avântul căderii vor trece aproape gâdilând fundul sinusoidalei și vor fi propulsați rapid din nou spre vârf. Eu așa am procedat. Și cred că șocul a fost cu atât mai mare cu cât mi s-a părut că la 28 de ani, ca un adult responsabil, pot gestiona diferențe mari de altitudine și temperatură. N-a fost cazul. Nu-i nimic, mai încercăm... Are sinusoidala bucle multe.
Nu-mi mai aduc aminte foarte multe din lunile martie - aprilie, știu doar că-n locurile alea joase ale buclei am dat de sidef. Am dat de zona aia care strălucește profund, care nu știi dacă e bob de rouă sau duh. Știu doar că de unde am ajuns am avut mult de urcat și că exact asta am făcut. M-am purtat singură la mare, în martie, prima întâlnire pe 2022, o zi senină în care am stat cu câinii vamaioți la prima plajă și la perfuzii vitale cu vitamina D, altă zi senină în care am urcat la cota 2000 și cel mai probabil un înger m-a îndemnat să urc în ultima telecabină care cobora... și-apoi anul ăsta a fost plin de deplasări și la teatru care a însemnat tot drum, drum tot înainte: au fost Galați, Adjud, Făgăraș, Alba Iulia unde deja mi se părea că întrevăd undeva departe vârful noii bucle...
Care a fost constanta? Muzica. Poate că teatrul mi-a făcut cadou o premieră la început de an și după a predat ștafeta muzicii anul ăsta...
Și am primit liniștită noul mandat pentru că era timpul! Muzica m-a purtat mai departe în București, primele repetiții alături de Corul Regal, în biserica Sfântul Elefterie, la "Biblioteca Națională", primul concert ca membră a trupei Spam în "The Pub Universității", Teatrul Fain Bacău, The Trumpets Iași... cred că în toată spaima impactului major, toate resursele din mine au căutat locuri noi în care să las câte un mic semn, un fel de "am fost aici" ca să-mi amintesc, să am ceva palpabil pentru când mi se pare că m-am pierdut iar în buclele unui nou an: așa că a fost Cluj Folk Fest de unde știu clar că am regăsit busola, Baricada Folk, Brezoi cu SPAM și următoarea zi concert aniversar 10 ani de CORUL REGAL.
Vorbeam de constante: mulțumesc părinților mei care m-au urmat și m-au filmat și m-au iubit peste tot, și la munte și la capitală, și în aer liber și la Ateneu... Poate că unul din cele mai frumoase vârfuri a fost ziua în care mi-am cunoscut nepoata și ce view frumos mi-a oferit experiența asta... atâtea noi trasee în care pot cu iubire sinceră să descopăr lumea pentru un om nou, care nu e orice om, e familia mea, o nouă rămurică în arborele Ivan.
Peste toate astea am primit multe zile la mare, ireal dar am ajuns să le văd pe fetele mele în 2 Mai și meritul nu-i al meu ci al festivalului "Șerban Ionescu". Am luat drumul festivalurilor folk din țară, drum pe care l-am amânat atâția ani și pe care în sfârșit l-am parcurs. Au fost Târgu Jiu cu festivalul "Poarta Sărutului" și un 29 care m-a prins de mână cu fericirea urcând până la Râșnov, a fost festivalul Castanilor de la Ploiești, a fost Chira Chiralina la Brăila.
Am filmat și primul videoclip cu trupa SPAM Mai tineri ca azi și chiar și al doilea videoclip al cântecelului de fredonat printre buclele sinusoidalei Fata care merge pe bicicletă și chiar și un al treilea care a implicat o super valoroasă întâlnire cu Nicu Alifantis în melodia BuNicu. Belșug!!!
Am mai prins puțină mare și în septembrie într-o Vamă absolut seducătoare prin liniștea de toamnă. Mulțumesc domnului Paul pentru găzduirea din fiecare an, mulțumesc mai ales pentru că ultima dată când am ajuns am reușit să termin de scris și musicalul care plângea prin sertare. Sper ca în următorii ani să îl audă toți copiii și adulții din lume.
Dacă ar fi un cântec 2022 sau dacă ar avea o coloană sonoră aș alege Sagastipean a lui Javier Busto, pentru că e cădere în vis sau... din vis. Mulțumesc Răzvan Rădos pentru seninul și lucidul din timpul repetițiilor.
Dacă aș mai putea alege încă un cântec pentru 2022 ar fi Cât e cerul plin de stele pe care l-am auzit la Cluj în concert Narcisa Suciu. Seara aia o să răsune mult, mult timp.
Dacă ar fi să aleg o zi pe care sunt sigură că nu am să o uit niciodată ar fi 30 iulie, nunta lui Ciprian și botezul Almei în aceeași biserică în care s-au cununat părinții și am fost și noi botezați.
Dacă aș putea alege două zile, aș mai culege și primul concert SPAM, cu interiorul meu care năucit de emoții încerca să rămână lucid în atâta fericire.
Dacă aș putea alege trei zile, aș mai culege și tradiționalul concert Acustic la Copac chiar de ziua mamei și un Vreau o minune chiar cu Dan Bittman pe scenă și cu părinții mei, fani Holograf în fața mea, vibrând și cântând. Fericire în stare pură! Mulțumesc Horațiu, mulțumesc Tedi :)
Dacă aș putea alege o perioadă ar fi final de iulie început de august, adică început de 29. Fix cum a fost, unde a fost și cu cine a fost... și cu realizările și aha-urile cu care a venit.
Am citit undeva că a fi imatur înseamnă să crezi că totul ți se cuvine, a fi matur înseamnă să înțelegi că totul e un dar. 2022? Te primesc ca pe un dar. Un dar pe care-l primești ca din el să dăruiești mai departe, un dar pe care ți-l oferi prin muncă și rezultate care nu au cum să nu apară, un dar... pentru că încă o dată și încă o dată am realizat că găsești resurse să mergi mai departe dacă să te uiți în sus... sau către noul vârf al sinusoidalei.
Și o invitație la teatru, la premiera anului 2022 Anatomia unui clișeu în regia Chris Simion, 28 februarie, ora 19.00, ARCUB Gabroveni.
2023? Poate nu întâmplător a început cu reluarea spectacolului Sunetul muzicii și când spun Sunetul Muzicii... invariabil spui Spre vârf de munte... și cu lucrul la două spectacole care vor avea premiera în martie... muzica predă ștafeta din nou către teatru! PRIMESC! La drum:)
*