nu îmi dau seama încă bâjbâi am apucat pe un drum care duce spre împăcarea cu nevoia mea de a spune ceva sau o să mă scufund în mlaștina de necuprins a mediocrității
important este ceea ce își dorește ce vrea să devină important este drumul creșterea procesul și așa mai încolo nu cred pe mine nu mă interesează chestia asta
să creezi ceva care să intrige să-i determine pe participanți să se interogheze asta da
statuia nu marmora schița schela dalta
mă onorează nominalizarea obținută de contrabasistul pentru mine rămâne un punct undeva în urmă
oamenii nu mai au timp să se întâlnească și să vorbească teatrul are nevoie de cuvinte asta cred fără cuvinte cât de puține se ajunge la o diluare a sensului a mesajului intenția devine vagă și de neînțeles fără erudiție răbdare și efort consistent de decodare din partea spectatorului participant câți merg la un spectacol de teatru pentru a se înhăma la așa ceva
poate că nu este departe timpul când teatrul va ajunge să-i re-învețe pe oameni să comunice nu-mi place cuvântul dar cum să-l ocolesc
ce știu eu
de un an tot mai mult m-am gândit la măști
ne afișăm cu o mască mai multe funcție de împrejurări dar vom mai fi în stare să ne întoarcem la noi ne vom mai găsi dacă ne pierdem dacă eșuăm și nu mai deslușim calea
dacă ne rătăcim
vom ajunge cu toții niște rătăciți contururile goale ale celor care am fost cândva
falsitate
ipocrizie
vara a trecut ca o femeie care zâmbea tot timpul și nu se dezlipea de telefon
bea glenlivet nu spunea nimic
nu își amintea nimic
am pus sub legătura de stuf a unei umbrele cochilia albă a unei mici scoici
eu îmi amintesc uite că scriu aici
femeia care zâmbea a uitat de atunci așa cum valurile uită nisipul
așa cum vântul uită cerul
poate că voi uita și eu ce-mi va fi dat să trăiesc peste vara care urmează
acum
un teatru despre oameni și măștile lor
nu mă gândisem până să scriu rândurile de mai sus
amnezia poate fi o mască cochilia care acoperă cu uitare tot ce are legătură cu oamenii întâlniți cândva
dar tăcerea
plaja pustie
iarnă
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 1 martie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)