Anul în care am împlinit 50 de ani. Jumătate de secol.
Anul în care am început să-mi răspund la întrebarea obsesivă încă din copilărie: "Cine sunt?" Nu sunt un pescăruș. Nu e asta. Cresc puterile sufletului meu.
Anul în care mi-am pierdut fratele și am continuat să pierd prieteni și colegi prețioși.
Anul în care am întâlnit în lucru (unde aflăm mult mai bine cine suntem) colegi tineri din Bulandra cu care nu apucasem să joc până acum - întâlnire cu bucurie!
Anul Tatăl-lui lui Victor Rebengiuc (regia Cristi Juncu)
Anul Băieți-lor de zinc - spectacolul strigăt al lui Yuri Kordonsky (cu care n-am mai lucrat din 2002) și al nostru (Mariana Mihuț - scriitoarea Svetlana Alexievici, Rodica Lazăr - asistenta, Dana Dogaru, Mirela Gorea, Camelia Maxim, Profira Serafim și eu - mame)
Anul în care era s-o pierd pe mama (iar) dar Dumnezeu ne-a ajutat! Mulțumesc! Și-a și reeditat romanul Întoarcerea la Babel. Mulțumim!
Anul în care a continuat să-mi fie dor de Cătălin Naum, Cătălina Buzoianu și Alexandru Darie - stâlpi ai existenței/evoluției mele profesionale (și umane - altfel nu se poate).
Anul în care am continuat să iubesc omenirea cu toată împotrivirea, indiferența sau tot ajutorul din partea ei.
Chiar dacă nu pare - toate cele enumerate mai sus se împletesc, curg una din/prin alta...
La mulți ani!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 1 martie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)