Arta este pedagogie și invită totodată la transformarea, la "eficientizarea" postdictatorială a înseși ideii de pedagogie. Arta este pedagogie nu atît socială, cît în societate. Dovadă, acest minunat proiect (instalație foto publică) prin care, cu o perfectă conștiință de sine asupra rolului social și politic, post-militant, al artei, și într-o desăvîrșită transparență a actului artistic, artistul-profesor Matei Bejenaru - să-i zicem Artistul - vine și atrage, discret dar ferm, atenția asupra rolului și a nevoii sociale, atenție, nu de Artă, cum narcisic-autocentrat ar putea considera alți artiști, ci de Știință, de atitudine etic-științifică (colectiv dubitativ-experimentală: procedural, știința este democrație în act, cum epocal a demonstrat inimitabilul, regretatul Bruno Latour) asupra realității și a nouă înșine, făcînd-o însă nu abstract (abstract, modernist, cu design impersonal, de fapt reținut, neafectat, eficient e displayul, dispozitivul instalațional), ci concret, prin oameni dedicați, și, în plus, pur local: există știință, oameni de știință, cercetători și cercetătoare, chiar aici, lîngă noi, la Timișoara, dar evident, nimeni nu îi cunoaște, noi negăm știința și pe oamenii de știință, dintre care, ce-i drept, nu puțini au (auto)stigmatizat, în istorie, știința, ideea etică de Cercetare, prin alianțe nefericite, de putere a omului asupra oamenilor, cu politicul (să nu cităm decît bomba atomică sau eugenismul, adică atît științele "tari", cît și științele "vieții", azi reconsiderate prin noua atitudine ecologică asupra Antropocenului).
Arta, la fel ca jurnalismul (care și el este extraordinar de lucid convocat în acest proiect, pentru contrarea iraționalului propagat de imediatismul tehno-social media), intervine acolo unde există urgențe și disparități, discontinuități, fracturi logice și sociale: crize. Este o meta-activitate. Arta atrage atenția, inter-vine, leagă și trimite pentru a lumina și lega social. Este logie în act. Re-organizează, "scenarizează", "dramatizează", "încadrează", reconstituie legături de resurse alienate.
Artă, știință, jurnalism, raționalism etic: progres (împotriva "dezvoltării"). Niciodată "în sine", abstract-modernist, ci concret, umanist, prin oameni. Social. Relansare a Luminilor potrivit noului regim planetar-istoric.
Exemplarul proiect, fără rest, Cercetători, cercetătoare (reunificat, Researchers) al lui Matei Bejenaru face parte din macro-expoziția colectivă Chronic desire / Sete cronică deschisă odată cu inaugurarea, la Timișoara, a sezonului de "capitală europeană a culturii". Pînă și amplasarea lui urbană (pe o străduță de trecere, dar nu foarte frecventată, deși din imediata apropiere a Pieței Libertății) este excepțională, pedagogică în sine, arătînd, performînd social-cartografic locul (de invizibilitate imediată) al oamenilor de știință în societatea noastră actuală, ca resursă de date și comportamentală de cunoaștere, de producție de adevăr: ei sînt alături, lîngă, în deplina invizibilitate a cunoscutei "neliniștitoarei stranietăți" a familiarului, noi nu (ne) sîntem alături, în primul rînd de noi înșine (reuniți, nu neapărat reunificați, cu noi înșine), adică de cunoașterea etic, responsabil-rațională, umblînd cu mințile împrăștiate după ținte false, și așa, împrăștiați, rămînînd.
Iată, mai joc, linkul și perfecta autodescriere a proiectului de către artist. Un model! În termeni vechi, dar nu și învechiți: un gest artistic de o perfectă măiestrie, adică stăpînire (în toate sensurile: de sine, a mijloacelor și a mizelor).
Cercetători, cercetătoare, 2023
Fotografii, cadre metalice
Spațiu public: Piața Sf. Gheorghe/Strada Praporgescu
Lucrarea reprezintă instalarea într-un spațiu public din centrul istoric al Timișoarei a șapte panouri fotografice, fiecare reprezentând cercetătoare și cercetători din institute științifice din oraș. În contextul mediatic contemporan, specializarea în știință din institutele de cercetare este cvasi-invizibilă. Lucrarea propune spre reflecție statutul științei și al cunoașterii raționale în societatea românească actuală, când bugetele de cercetare și inovație sunt extrem de mici, iar orele de științe din programa școlară a elevilor sunt tot mai puține.
Motivația alegerii acestui subiect ține de convingerea artistului că progresul științei și tehnologiei este primordial pentru dezvoltarea societății în România. Fotografiile documentare vor înfățișa cercetătoare și cercetători ce activează în Timișoara, în spațiile lor de muncă și creație științifică, și vor avea o estetică apropiată de jurnalism, impersonală, care va orienta privitorul către o lectură obiectivă a informației vizuale din imagini.
https://opening.timisoara2023.eu/artist/matei-bejenaru/