După un an de căutări, fugă de sine, teamă și alte obstacole, am reușit să revin la ceea ce simt că poate să vorbească cel mai mult în și prin mine, și anume poezia. 2022 a echilibrat balanța și de aceea-i mulțumesc. Evident că mulțumirile-mi revin mie, fiindcă n-am ales calea cea mai ușoară.
În 2022 am întîlnit minunata echipă de la Curtea Veche Publishing. Am ajuns aici datorită unei persoane, știe ea bine, așa că, mulțumesc, dragă A.
În 2022 am îndrăznit să trasez conturul unui nou parcurs masteral. Nu se putea să găsesc un loc mai potrivit decît CESI. Așa că răbdarea mea a fost răsplătită. Mi-am dat frîu liber imaginației, m-am gîndit ce aș alege să fac în următorii ani, așa că răspunsul a venit imediat: spectacolele lui Radu Afrim intraseră deja de ceva timp în sfera mea de interes, deși nu vorbeam prea mult despre asta, și tocmai urma să aibă loc o nouă premieră la Tîrgu Mureș, după Cartea plantelor și animalelor de Simona Popescu (poezia și-a spus cuvîntul și aici!), așa c-am zis bingo, pe asta se va baza formularul meu de aplicație, deci cu asta mă voi ocupa în următorii ani. N-a fost deloc o idee rea. Între timp proiectul s-a și extins.
În 2022 mi-am tuns părul. Scurt, îndeajuns de scurt.
În 2022 m-am mutat lîngă Cișmigiu, exact ceea ce visam în urmă cu cinci ani pe cînd mă plimbam pe aleile sale.
În 2022 am cunoscut oameni care m-au făcut să mă privesc cu alți ochi. Au avut încredere în mine și pentru asta le sunt recunoscătoare.
În 2022 am mers la teatru, la vernisaje, la expoziții, am văzut filme excelente, am descoperit mulți poeți contemporani, le-am cumpărat cărțile și i-am citit. Cu unii dintre ei am interacționat la Blecher sau la alte evenimente. La lecturile publice am citit pe chipurile lor emoție. Tremurul vocii unora dintre ei probabil o să rămînă mult timp cu mine.
În 2022 am primit în dar primul meu portret, un soi de caricatură, foarte drag.
În 2022 am participat la atelierul Mornin'Poets, grație lui Andrei Zbîrnea. Mulțumesc, Andrei! Poate aș mai fi dormit mult și bine. Experiența urmează să se repete și în 2023, fiindcă mi-a fost de mare ajutor în (re)descoperirea mea și a scriiturii mele.
În 2022 am înșirat biscuiții pe blatul de bucătărie, așa cum făcea mama mea cînd eu eram copil. Această amintire mi-a inspirat un poem.
În încheiere, bucăți de texte scrise, ce să vezi, în 2022. La mai multe și la mai bine!
striga numele tău era un ecou
ai aflat ce e ce e
teama
ce e ce e
ți-aș dedica muzeul indiferenței
mamă-fiică
despre voi și despre noi numai de bine
despre oamenii cei mai apropiați care ne-au dezamăgit
despre caii de care ne temeam în copilărie și de care încă ne mai temem
oamenii pe care îi întîlnești acum sunt alții
și de ei te vei agăța să ajungi un patinator bun
deși patinele te-au speriat dintotdeauna
firul pe care merge are o singură direcție
și anume în contra direcției celor care abandonează și uită
tocănița e hrana cuminte făcută după o rețetă cuminte
în lumea noastră să fii cuminte poate fi periculos
eu sunt copilul care păstrează pentru ceilalți
tot ce-i mai bun
spune ceva despre mine acest lucru
întreb
fericirea mea nu e niciodată întreagă
e pe jumătate pe sfert uneori nu e
cînd voi avea un copil, pisica va dispărea
pentru că pisica nu ar accepta
ca mîinile mele să mîngîie un copil proaspăt născut
Simona înșiră biscuiții pe blatul de bucătărie
așa cum făcea mama ei.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 10 martie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)