 | Recunosc că nu am citit De ce fierbe copilul în mămăligă, cartea Aglaiei Veteranyi - tradusă de Nora Iuga - care l-a inspirat pe Radu Afrim să o dramatizeze / monteze la Odeon... Mulţi spun că este un text extraordinar, care, ca orice text extraordinar, se lasă greu "transpus" în alt limbaj decît acela pur literar. |
Autoarea s-a născut în România (vezi şi interviul luat Aglajei Veteranyi de Rodica Binder), într-o familie de circari, şi a emigrat împreună cu aceştia în Occident. Cînd cartea - care este un fel de autobiografie - era în curs de apariţie, la editura Polirom, Veteranyi s-a sinucis în Elveţia, la nici 40 de ani. Spectacolul lui Afrim nu speculează acest fapt, însă, privindu-l, nu poţi să ţi-l scoţi din cap... Şi totuşi, depresia, tristeţea, morbidul se pare că sînt deja acolo, în fiecare pagină, laolaltă cu un simţ exacerbat al bizarului şi al detaliului absurd-delirant.
Pe lîngă "mămăliga" din titlu (pentru a o face să uite că mama ei riscă să-şi rupă gîtul în fiecare seară, atîrnată de păr într-un număr de trapez, sora fetiţei care e Aglaia îi spune povestea "copilului fiert în mămăligă"), personajul cel mai important din piesă este chiar mama. O mamă, în ciuda profesiei, foarte cu picioarele pe pămînt, debordînd de vitalitate, hazoasă pînă la Dumnezeu şi-napoi. Adriana Trandafir este absolut senzaţională în, cu siguranţă, cel mai bun rol al său de pînă acum! Culege aplauze la scenă deschisă - irezistibilă cînd urlă la bărbat-su, irezistibilă cînd se pune pe cîntat... O secondează cu brio Antoaneta Zaharia în rolul Aglaiei, extrem de convingătoare în chip de fetiţă naivă şi şugubeaţă, ale cărei vise sînt tăiate - zilnic - cu cuţitul mare de bucătărie al realităţii.
Ajutat de melodiile Adei Milea, de scenografia Alinei Herescu şi de coregrafia lui Răzvan Mazilu, Radu Afrim a reuşit un spectacol extraordinar - flamboaiant şi precis în egală măsură -, care încîntă şi emoţionează. Nu-l rataţi!
