 | Nu mă pricep la reclame, dar îmi dau seama cînd văd una bună. În mintea mea, asta trebuie să fie suficient de isteaţă cît să vîndă produsul, dar nu într-atît de isteaţă încît să nu te mai prinzi ce vrea să vîndă. Dar, repet, nu mă pricep - şi probabil că am gusturi la fel de proaste, în materie de publicitate, ca unii publicitari în materie de film; probabil că finii experţi din domeniu apreciază tocmai spoturile care una fac, alta-nţelegi... |
Cum reclamele sînt produsul de televiziune cel mai insistent, nu poţi scăpa - oricît ai zapa - să dai nas în nas cu niscaiva "adevărate ştiri" despre Detergentul-Minune-Care-Scoate-Petele-Din-Orice-Dalmaţian, cu un "show de divertisment" în care o zînă cu mătreaţă plînge de bucurie că ruda din Australia i-a adus ultimul şampon-balsam magic - sau cu vreun talk-show între două banane babane. Aşa se face că am văzut, şi re-văzut (un spot de publicitate este precum politicienii: apar tot timpul la televizor şi spun acelaşi lucru) o reclamă la o companie de telefonie mobilă care - mare mirare! - e nu doar simpatică, ci şi "la obiect". Nu vorbea despre cai verzi pe pereţi, ci chiar despre telefoane. Şi nu-ţi trebuia un IQ de peste 150 ca să te prinzi ca vorbea într-adevăr despre telefoane!
Trei lucrători de la Romtelecom sună la uşa unei pensionare, anunţînd-o că cererea soţului a fost soluţionată. Femeia - cu o figură foarte de treabă şi o voce uşor tremurată - se-ntoarce spre portretul soţului (între timp decedat) şi-i spune, puţintel maliţioasă: "Auzi Ionele, au venit să ne monteze telefonul!..." Pauză "publicitară" (în care este afişată compania), după care ne întoarcem în apartamentul bătrînei doamne şi-i revedem pe cei trei pe canapea, cu cafeluţele-n mînă (v-am spus să doamna e cumsecade!), şi cu dumneaei arătîndu-le telefonul fix şi spunînd, foarte serioasă: "Şi cu ăsta pot merge şi la Sovata!", sau ceva de genul ăsta...
Ce-mi place cel mai mult la această reclamă nu este scenariul (care e OK), ci doamna. Cred că directorul de casting (sau cum s-o numi în publicitate) al acestui spot este un geniu. Pentru că e mai uşor să găseşti o Daniela Nane - sau chiar şi o Nicole Kidman! - decît o băbuţă cum se cade. Oamenii ieşiţi la pensie sînt scoşi la pensie şi din publicitate. Şi, în general, din televizor: cîţi ştirişti trecuţi de cincizeci de ani aţi văzut pe la posturile noastre? OK, admit că aceia care prezentau telejurnalele cu "El" şi "Ea" nu au cele mai bune recomandări... Dar ce s-a întîmplat cu duduile care anunţau programul, că erau foarte la locul lor?! Sincer, mi-aş dori să văd ştiri prezentate de persoane de ambe sexe de peste 50 de ani! Mai mult: mi-ar plăcea ca Andreea Esca să facă aceeaşi meserie şi peste 25 de ani. Altminteri, televiziunea va rămîne acest medium age-ist în care toţi cei "de o anumită vîrstă" nu apar decît în triste reportaje sociale prin pieţe, plîngîndu-se de preţuri, sau - Doamne fereşte - la "Ştirile de la ora 5"... E timpul ca televiziunea să dărîme ultima discriminare: aceea că bătrînii nu pot fi cool! Şi sper să mai apuc acel moment...
