 | Acum ceva timp am cunoscut şi stat la masă cu un tînăr scriitor "anarhist". Fiind 100% împotriva "establishment-ului" (ca orice anarhist care se respectă!), discursul lui era plin de acele înduioşătoare clişee ale luptei de clasă culturale... Omul avea o problemă cu "elitismul" culturii române, i se părea că, dacă există un rău imediat identificabil în această cultură, acesta este: elitismul! În cursul discuţiei - pe care am încercat s-o menţin în limite rezonabile -, scriitorul anti-elitist s-a lansat într-o apologie idealizată a Manelei, pe care o considera, de bună seamă, "antidotul" miraculos al bolii culturii române. Înfuriat pe tinerii fitzoşi care-i discriminează pe cocalari în cluburi şi care nu iubesc maneaua aşa cum ar merita, omul nostru propunea, de fapt, o societate în care Maneaua şi Gigi Becali ocupă avanscena, iar figurile emblematice ale Culturii (un Pleşu, un Cărtărescu, un Patapievici...) se uită din afară înăuntru, ca fetiţa cu chibrituri. |
Mi-am adus aminte de această discuţie cînd am citit un foarte salutar articol al Cristinei Modreanu despre Legături bolnăvicioase - filmul lui Tudor Giurgiu. Articolul se chema "Homofobie" şi vorbea despre neputinţa unui spectator educat de a vedea în bune condiţii un astfel de film, care zdruncină anumite prejudecăţi, într-un Movieplex "de fitze"... Pînă la urmă, între ascultătorii de manele (mulţi dintre ei, oameni cu bani) şi cei care se duc să vadă un astfel de film pentru a face caterincă nu există decît un semn de egalitate. E vorba de oameni cu o educaţie precară, care se hăhăie pentru că nu înţeleg şi care, pentru că au cumpărat un bilet, îşi închipuie că pot face orice vrea muşchii lor. Modelul lor de societate e unul în care femeia merge cu un pas în urma bărbatului, nu suflă în faţa lui şi-i creşte copiii în acelaşi "spirit". Ah, că poartă - mai nou - inel în buric şi-şi plimbă buricul la aer, ca pe-o centură de piele sub topul mini, nu schimbă cu nimic datele problemei: "bossul" rămîne Bărbatul (soţ sau patron), societatea rămîne patriarhală, iar Maneaua şi Gigi Becali, purtătorii de cuvînt supermediatizaţi ai acestei lumi...
Întrebarea e: cum să-i alungăm, din avanscenă, înapoi în culise?
Cred că primul pas ar fi, concret, semnalînd comportamentul lor - arătînd clar şi răspicat că n-au ce căuta în anumite locuri publice! În locul Cristinei Modreanu şi al prietenilor ei, aş fi mers la patronul Movieplexului, i-aş fi explicat situaţia şi i-aş fi cerut să oprească proiecţia. "Becalii" din sală ar fi protestat vehement, ar fi cerut banii înapoi (evident), iar patronul le-ar fi zis (în mod decent) că problema e la ei. Unii ar fi ameninţat cu darea în judecată, ceilalţi - cu "Asociaţia pentru Protecţia Consumatorului"... Şi uite-aşa, cu puţină bunăvoinţă, s-ar face un prim pas spre salubrizarea spaţiului public.
Şi nu-mi spuneţi că "I'm a dreamer", fiindcă ştiu că "I'm not the only one"...
