 | Aşa cînta Marilyn într-un film al ei. Cea mai celebră blondă a tuturor timpurilor vroia să spună (mă rog, textierul - ea doar cînta, cu acel gîngurit care o face pe veci irezistibilă) că sîntem prea închistaţi într-o meserie, într-un job, în ceva, că trăim în nişte nişe din care - cu ochelarii pe vîrful nasului - nu mai vedem perspectiva de ansamblu. Că riscăm, chiar, cu nasu-n "specializări", să trecem pe lîngă iubire şi fericire, blablabla. Cam ăsta - dacă-mi amintesc bine - este "mesajul" cîntecului. |
Zilele trecute vedeam pe U TV un clip foarte simpatic al Alexandrei Ungureanu & Crush - "Nu există foc care mă poate aprinde" cred că se cheamă piesa. Îmi place Alexandra Ungureanu, îmi plac şi cei de la Crush, îmi place şi piesa. Sînt multe formaţii din muzica pop românească pe care nu mi-ar fi ruşine să dansez într-o discotecă (testul suprem de dansabilitate!). N-am făcut-o chiar în discoteci, dar am făcut-o la party-uri private. Am dansat pe O-Zone (fireşte!), pe Voltaj, pe Morandi, pe Activ, pe Class şi pe Impuls. Iar acum, de cîte ori prind piesa pe vreunul din posturile TV care transmit muzică, dansez singur în casă pe ultimul hit al lui DJ Project...
Credeţi-mă, pe mine, nu există foc care să nu mă poate aprinde! Sînt curios din nimic, şi nu fac niciun efort să fiu. Fiind-mi atît de naturală, mă mir - doar - că această binecuvîntată curiozitate nu este mai larg împărtăşită. Oamenii par să adoarmă între propriile rafturi de bibliotecă, se-nchid în turnuri de specializare şi trag obloanele. Fiecare e "pe felie", ceea ce e OK, dar puţini se mai interesează şi de ceea ce e în afara acestei "felii", ceea ce nu mai e OK. Mai mult: nu există ceea ce aş numi "transfer de know-how". Oamenii cool dintr-un domeniu habar n-au ce e cool în alt domeniu. Experţii unei meserii nu sar pîrleazul cu prea mare graţie în alt domeniu. Şi e normal să nu te pricepi la toate. Dar nu e normal să nu te intereseze totul!
Pe vremea studenţiei mele, pe la-nceputul anilor '80, oamenii de cultură (muzicieni, plasticieni, scriitori, arhitecţi...) se-ntîlneau la Institutul de Arhitectură şi vorbeau despre Interdisciplinaritate. Era un subiect la modă, atunci, dar asta nu explică de ce astăzi nu mai este, sau atît de puţin... De aceea îi apreciez atît pe oameni cum este Tom Wilson, de exemplu, care se mişcă atît de natural în şi între mai multe domenii. Nu e vorba să te "specializezi" (slavă Domnului, există destui specialişti în orice!), e vorba de să fii pe cît posibil egal disponibil fiecărei zone artistice, pentru că în fiecare există ceva interesant. Să-i faci - dacă poţi - să se cunoască între ei. Să pui umărul la lansarea unora, chiar dacă nu este stricta ta "specializare". Cred că este cea mai bună folosire a notorietăţii pe care-o cunosc...
Nu cred că speranţa moare ultima. Eu sper să fie curiozitatea.
