Acesta a început pe 14 septembrie la Braşov şi urmează să se încheie în 14 decembrie la Constanţa, cuprinzând concerte în toată ţara ale violonistului Alexandru Tomescu, violoncelistului Răzvan Suma şi pianistului Horia Mihail sau, pe scurt, Romanian Piano Trio.
Am avut ocazia să asist doar la concertul de la Bucueşti, desfăşurat la finalul lunii noiembire în Studioul de concerte "Mihail Jora" al Radiodifuziunii, concert în care partenerii celor trei ineterpreţi au fost Orchestra de Cameră Radio şi dirijorul Tiberiu Soare, orchestra dovedind sub bagheta tânărului şef de orchestră o ascensiune de formă remarcabilă în acompaniamentele celor trei concerte schumanniene.
Exact când îmi puneam problema că la concertul de la Bucureşti campania nu şi-a făcut efectul şi că în sală se găseşte doar publicul de abonaţi din fiecare miercuri, la prima pauză a concertului de vioară au izbucnit acele "incorecte" aplauze între părţi (susţinute de veşnica greşeală a televiziunii, care aprinde lumina spre spectatori de câte ori aude aplauze – fie ele şi ezitante – susţinând transformarea acestora în adevărate urale), care m-au convins că cel puţin un sfert din public era "proaspăt" şi venise atras de modalitatea în care membrii Romanian Piano Trio au ştiut să-şi facă auzit mesajul potrivit căruia muzica clasică nu este neapărat ceva plictisitor, doct, eventual desuet şi obligatoriu pentru oameni trecuţi de o oarecare vârstă.
Având grijă – aşa cum au promis – şi de vestimentaţie, păstrând eleganţa caracteristică muzicii clasice, dar părăsind conservatorismul ce îi este asociat în acest domeniu, au reuşit să impună o imagine modernă, "desprăfuită", a domeniului de care sunt atât de legaţi.
Trecând peste aceste aspecte oarecum exterioare, dar esenţiale într-o lume guvernată de imagine cum este societatea contemporană, ceea ce am remarcat ca reprezentând o caracteristică a tuturor celor trei interpreţi a fost căldura, pasiunea pe care o pun în actul interpretativ. O pasiune care captivează şi care îmbracă diverse faţete, aşa cum se întâmplă şi în cazul concertelor pentru vioară, violoncel şi respectiv pian ale lui Schumann, compozitorul pe care l-au ales cei trei pentru a deschide iniţiativa lor de a aduce publicul tânăr din România către muzica de calitate. O pasiune explozivă, sinceră, ecou al ardenţei momentului în cazul violonistului Alexandru Tomescu, o pasiune reflectând o bogată lume interioară ce se poate exprima cel mai bine prin intermediul sunetelor la violoncelistul Răzvan Suma, o pasiune inteligentă, nu lipsită de nuanţe cerebrale, uşor histrionică, transfigurată în romantism pur prin intermediul unei muzici de emoţionează în cea mai directă manieră cu putinţă în viziunea pianistului Horia Mihail.
Nu ştiu dacă turneul Music On, desfăşurat timp de trei luni alături de 12 orchestre din ţară a atins aşteptările celor trei, dacă au trăit momente surprinzătoare sau nu. Ceea ce ştiu este că şi-au dorit să li se întâmple ceva extraordinar în ţara lor şi să împărtăşească acest ceva cu tineri de vârsta lor, care nu au auzit şi nu ştiu cum este muzica clasică, pentru că nu le-a spus nimeni. Ceea ce ştiu însă este că această poveste nu se va încheia aici, că la anul va urma un turneu Jean Sibelius, că bulgărele de zăpadă începe să se rostogolească... Iar atunci când vom avea la Sala Palatului primul mare mall cultural din România, Romanian Piano Trio va strânge săli de mii de oameni, alături de o orchestră românească, aşa cum deocamdată nu se întâmplă decât la festivalul "Enescu". Asta nu ştiu, dar cred că este posibil şi nu peste mult timp.
Iar entuziasmul lor, refuzul lor de a se lăsa cuprinşi de pasivitate şi de autosuficienţă este ceea ce are, iată, în sfârşit, şi muzica clasică, ceea ce descopeream cu ciudă în lumea literară sau în cea cinematografică şi nu găseam în muzică.