15: Pribeag

Poate că B. ar fi putut fi un om bun, un altfel de om. Dacă tatăl lui nu l-ar fi abandonat, iar mama lui nu ar fi fost alcoolică.
Dacă n-ar fi fost un copil atât de viu și de rebel, dacă n-ar fi fost un adolescent răvășit și răzvrătit care lua arma în mână doar ca să se joace cu ea, dacă n-ar fi fost atât de înalt și arătos, de șmecher, de sfidător, de rock-star, de vicios.
Nu, iertați-mă, nu pot să scriu despre asta. Atâta timp cât există oameni pe care îi privește, nu pot să mă afund mai tare în ceea ce are potențialul să fie o poveste foarte bună; tragică, dar foarte bună. E în joc durerea; încă trebuie să mă mulțumesc cu mărunțiș. Subiectele de roman pe mai târziu.

Din mine m-am stors aproape de tot. De fapt, abia acum pot accesa rănile profunde; acum, după ce am terminat cu primul strat. Dar e redundant. Va fi fascinant post-mortem. Viața mea. Acum nu interesează pe nimeni.

Privesc peste tot în jurul meu cu ochiul unui criminal care își alege victimele pentru poveștile sale. Un băiat internat la psihiatrie mâncând tort de ziua lui. Sau. O actriță care își culege flori din grădină, dar nu primește la aplauze. Sau. Un tip incapabil să scrie despre ce îl doare, fiindcă altfel înnebunește, care poartă tot timpul după sine o plasă cu pastile antidepresive și un zâmbet convențional în cazul în care se ajunge la teme de discuție mult prea intime. Sau. O tipă omoară un om într-un accident de mașină, fără să fie vina ei. Sau. Un cuplu semi-tânăr, în sensul că ea e tânără, iar el e deja bărbat, așteaptă ca fetița lor să se nască chiar în data căsătoriei lor. Sau. O femeie superbă simte cum se ofilește în singurătate, dar își trăiește pasiunea efemeră pentru un mult prea tânăr băiat, imaginându-și simpla lui strânsoare. Sau. O tânără ajunsă la treizeci de ani își face inseminare, din lipsă de opțiuni masculine care să corespundă dorințelor ei despre grijă, tandrețe, respect și mai ales, familie, dar își dorește foarte tare să fie mamă. Sau. Ea e captivă între nostalgia simțămintelor pentru el și loialitatea față de prietena ei. Sau. El își caută dragostea în orice idilă spontană, dezamăgit de fiecare eșec, investind mai mult decât îi spun instinctele s-o facă, urmând doar pașii care i-au adus succes, adică aceia care au ademenit fetele în pat. Sau. El își cheltuiește toți banii și toată inima ca să plece după ea, s-o ceară de nevastă, iar ea refuză rece, formal, glacial, scârbos de străin. Sau. El fute tot ce prinde, când prinde, cum prinde, nebun și înnebunit după pizdă, dar în fiecare zi uită tot mai multe, tot mai multe, ca un Alzheimer care galopează odată cu frecvența ejaculărilor. Sau. Ea suferă din cauza părinților plecați departe, suferă de foame, de frig, de frică. Sau. Ea a făcut avort din rușine. Sau. El s-a angajat la librărie și descoperă că majoritatea celor care intră acolo nu au interes pentru lectură. Sau. Ea și-a ratat cariera. Sau. El are cancer.

Adun și strâng tot felul de detalii despre cei pe care îi cunosc, dar și despre cei pe care îi observ o singură dată în viață, de parcă i-aș fi visat. Azi, pe plajă, un blond superb, cu doi câini în lesă. Aș fi vrut să fiu și eu, câinele lui în lesă, așa de frumos era.

Când se lasă întunericul, nu mă simt singură. Pe patul meu e plin de cărți. Pe unele le-am citit, pe altele nu. Sunt înconjurată de suflete. Nu, nu seara și nu în pat mă simt singură.
Mă simt singură când mănânc singură. Mă simt singură când car plase grele de cumpărături sau când îmi urc valiza imensă pe scări sau când îmi cumpăr bilet de tren sau când nu știu să repar wc-ul din care curge apă. Mă simt singură când îmi vine să fac o glumă cretină și n-are cine să se prefacă distrat sau când trebuie să fiu neapărat ținută în brațe pentru că așa strigă sângele în mine! Mă simt singură când plec singură din club, când urc singură treptele, când bag cheia în broască. Mă simt singură când mă spăl pe dinți dimineața și seara. Mă simt singură când aleg lenjeria pe care să o pun la spălat și e numai lenjeria mea. Mă simt singură când n-are cine să mă ia cu mașina dintr-un loc în altul. Mă simt singură când mă îmbrac frumos și defilez prin casă. Mă simt singură când mănânc prăjituri. Mă simt singură când fumez singură un pachet și mă simt singură când îmi sortez șosetele. Când n-am cu cine să împart sucul sau fructele. Când n-am cui povesti imediat ce am visat. Când n-am pe cine să mângâi pe spate, pe sub tricou. Singură.

Mă simt împreună când prietena mea îmi comandă Tort de Bezea la ușă, surpriză. Mă simt împreună când stăm ca trei idioate și ne uităm la emisiuni despre modă. Mă simt împreună când prietena mea îmi lasă jumătate de pat, mă obligă să mănânc și îmi face clătite cu ciocolată și căpșuni. Mă simt împreună când stau pe genunchii prietenilor mei. Mă simt împreună când sunt hrănită, în general. Mă simt împreună când prietenul meu îmi arată noua fată de care îi place. Mă simt împreună când împart casa cu fratele meu. Mă simt împreună când mama și tata mă sună. Mă simt împreună când prietenii mei sunt atenți. Când partenerii de scenă sunt atenți. Când sunt încurajată să fiu autentică. Când sunt admirată. Când sunt hrănită, în general. Mă simt împreună când primesc trandafiri de ziua mea. Mă simt împreună când prietenul meu detestă persoanele care îmi fac rău. Mă simt împreună când prietena mea și cu mine alergăm pe plajă. Mă simt împreună când mi se spune "da." Mă simt împreună când prietenul meu spune "sunt foarte mândru că nu mai bei". Când oricine zice asta și e pe bune. Mă simt împreună când prietena mea îmi spune toate secretele ei. Mă simt împreună când vorbesc cu profa despre orice. Mă simt împreună când suntem mulți, într-un cerc și dansăm. Mă simt împreună când ne alegem îmbrăcămintea. Și când sunt hrănită, în general.

Iar am vrut să scriu o întâmplare și am ajuns să fac o listă. Să filosofez un pic și să descopăr că am pus destule cuvinte pentru un articol.
Mă topesc în măruntele griji de zi cu zi. Termin greu o carte. Îmi e foame mai mereu. Sunt extrem de slabă.
În visele mele, nu sunt niciodată singură. Băieți frumoși mă colindă, noapte de noapte. Când mă trezesc, am o fierbințeală între picioare și în piept. Și mă trezesc veselă.
Sigur că nu pot înțelege de ce am pierdut urma unora. Din frică? Sau m-au întrecut altele în farmec și iscusință? Am fost vreodată indiferentă vreunui bărbat important pentru mine? Sunt tare curioasă. Am fost vreodată altceva decât extaz și excentricitate, melancolie, poezie, furie, durere de cap, tandrețe, tovărășie cu umor, violență, patimă, patimă, patimă? Am fost vreodată spleen?

M-aș simți atât de singură... și mi s-ar face atât de foame... și m-aș răci până la criogenie... până la topirea absurdului cu lipsa sensului din tot ce e viu și roditor pe lume... până ce rațiunea mi-ar dicta liniștea morții și siguranța resemnării...
Mai profund decât o deznădejde, mai jignitor decât o trădare, mai trist decât o perioadă ușor de tratat cu prozac și somnifere. Răul acela din stomac, amețeala infinită, tâmplele rușinate, gândul, oroarea că ești mică și mediocră, undeva între amintire confuză și uitate...
Am fost vreodată o amantă mediocră? Puțin probabil. Poate când mă forțam să fiu mult mai nedreaptă cu mine și cu tristețea mea obscură.

Atâta și atâta tristețe când nimic nu e atât de grav. Îmi este doar foarte foame. Și am nevoie să fiu hrănită.