17. Dacă tu credeai că te-am crezut...

Știți senzația aceea de putrefacție a pieptului, acolo unde se confundă iubirea cu orgoliul?
O simțim și în copilărie, când profa de română pune pe altcineva să citească tema, deși noi stăteam cu mâna ridicată de la începutul lecției pentru că ne-am străduit să scriem o compunere colosală și abia așteptam să o citim în fața clasei.
O simțim și în adolescență, când, la festivalul de teatru, altcineva câștigă premiul pentru cel mai bun spectacol de liceeni, iar noi știm cât suflet am pus în al nostru.
O simțim și la maturitate, când alți colegi sunt chemați la casting, iar de noi nu a auzit nimeni, de existența noastră infimă.
Sigur, ni se pare nedrept. Când ni se întâmplă nouă ceva bun, nu știm cum să mai ținem cu dinții de reușită.
În piept, acolo unde iubirea se confundă cu orgoliul, acolo unde se face mizerie, jeg, există această măruntă și nesuferită invidie, specifică tuturor. Furie, neputință, umilință.
La fel și-n relațiile amoroase. Gelozia. Viermele care colcăie și care se face nod din gât până în stomac.
Dai o căutare pe Google pentru citate despre gelozia în amor, iar mințile cele mai luminate spun că dragostea adevărată n-are nimic de-a face cu asta.
Sau că oamenii siguri pe ei, oamenii încrezători, nu o simt, fiindcă au o verticalitate specifică și își știu prețul.
Sau că un partener grijuliu, atent, nu te va face niciodată să te simți astfel.
Axiome.
Sunt o ființă pătimașă. Exagerez tot ce simt. Iubirea, ura, gelozia, furia, tristețea, extazul, mirarea, la mine toate, toate sunt inflamate și mari, teatrale, dramatice. Nu îmi pot struni emoțiile, de aceea am gândit despre mine că sunt un om slab, în general. Le pot controla pe scenă. Poate de aceea îmi place să fiu actriță, acolo unde am controlul asupra mea, asupra celorlalți în legătură cu mine. Jucând, îmi permit să simt totul, dar fac calcule înainte de a simți. Nu simt haotic, dar am voie să simt mare și mult.
Gelozia e ușor de jucat, dar greu de adus pe scenă, în inimă, real. De aceea cred că poate nu e o emoție pură, ci o emoție prefabricată. Pot simți drag, dragoste, teamă, nervi, durere, în teatru, pot simți disperare, excitație, dar gelozia nu se strecoară în piept. Când joc gelozia, simt deznădejde combinată cu furie. Gelozia nu e o emoție pură.
Dar am simțit-o cu toții. E atât de comună.
Sau poate tocmai imposibilitatea apariției reale pe scenă o face să fie cea mai pură dintre toate?
Refuz să cred.
Este orgoliu rănit...
Primul lucru pe care fostul meu soț i l-a spus unei colege-actrițe, la câteva minute după ce s-au cunoscut, la nici o lună după ce ne-am logodit: "Ești foarte frumoasă și înaltă, ar trebui să fii model. Serios. Dar trebuie să fii mai sigură pe tine, nu așa timidă, că lumea modellingului e o lume grea... știu eu... că fosta mea iubită era fotomodel și toată ziua mergea la shooting-uri și o cereau mulți fotografi de la București!".
Mă întreb, cine îi mai prost? El sau eu?
Dacă mai aud vreodată un mârlan narcisist, căsătorit, necăsătorit, hetero, homo, intelectual, incult, nu contează, cum intimidează o fată rezervată, care nu l-a provocat, îi fut una direct între picioare.
Sigur, problema se extinde și în zona absurdului, căci vorbeam despre orgoliu rănit; că nu se face așa remarcă de față cu logodnica-viitoarea-soție, dar asta e ceva ce el și bărbații ca el nu pot pricepe.
În grandomania lor scârboasă, să flirtezi sau să complimentezi astfel pe alte femei de față cu partenera, este un act de generozitate și autenticitate a legăturii voastre intime, o legătură bazată pe sinceritate și libertate. Ah, și să o menționezi și pe fosta-bibelou-model-intergalactic.
O mizerie de teorie.
Viermele din piept era de necontrolat, de fiecare dată când el era vocal în a observa curul sau sânii sau cracii sau fața sau întregul ansamblu feminin al alteia. Aproape lingându-se la bot. Viermele din piept mă făcea să mă simt mică. Îmi era rușine că sunt geloasă. Un om superior ar trece cu vederea aceste fleacuri, îmi ziceam. Eu sunt slabă și măruntă, îmi ziceam. Trebuie să fii tovarășa lui de joacă, trebuie să observi și tu femei frumoase, să i le arăți, așa se câștigă jocul, așa devii prietena lui. Îmi tot repetam.
Pentru că nu e lipsit de adevăr, chiar îmi plac femeile frumoase. Fac crush-uri destul de des.
Dar nu pot așa. Nu pot să nu mă simt eu cea mai frumoasă, cea mai sexy pentru bărbatul iubit. Nu era de ajuns să fiu cea mai deșteaptă. Nu, voiam întregul harnașament.
Cred că un subiect ca ăsta a fost dezvoltat în feluri mult mai sofisticate în literatură, dramaturgie, cinema... Iar exprimarea mea banală mă condamnă la statutul de autor de fleacuri, căci gelozia e un flecușteț lipsit de strălucire printre marile teme de dezbatere ale omenirii.
Da, este un nume bun acesta: autor de fleacuri. Lucruri despre care nu-ți vine să vorbești. Atât de cunoscute, de rușinoase, de plate.
O temniță obscură și chinuitoare este gelozia. Ea poate avea un caracter extrem de periculos când se strecoară în sângele unor personalități histrionice. Ea poate duce la crimă, la lovituri de stat, la trădări de neam, de patrie, de conștiință. Ea murdărește pe cel ce e gelos și jignește obiectul posesiei sale, atunci când gelozia nu are temei.
Dar când are temei...
Oh, când are temei și gelosul obține dovezi concrete, se petrece o dedublare a ființei: ființa care neagă adevărul și ființa masochistă care spumegă, însetată după explicații, după și mai multe dovezi.
Am fost cândva geloasă pe tata că doarme cu mama. Nimic neobișnuit.
Geloasă de-a binelea. O gelozie premergătoare urii.
Acesta e un copil. Gelosul se naște în copil? Copilul rănit, refuzat?
Probabil nu recunoaștem, dar toți am vrea o soluție miraculoasă prin care să evaporăm acest sentiment de gelozie, de invidie, de ciudă, de râcă. Gelozia te face neom. Nu zeu, nu animal, nu monstru. Non-om. Îți inundă mintea, sufletul și spiritul cu o ceață groasă și urât mirositoare. Extrem de neelegantă. Extrem de neatrăgătoare.

Totuși, fiindcă sunt un autor de fleacuri responsabil, voi căuta să aprofundez problema. Poate chiar voi întreba în stânga și-n dreapta.

Cum se simte fizic gelozia?

1. Gâtul mi se dilată, arde, cumva e posibil să fie singurul moment în care omul poate produce venin. Lavă în artere și o ciorbă amară, călâie în creier. Tremur
E interesant si conceptul de gelozie în prietenie. Uneori e mai dureros. Poate doar pentru ca e mai rar. Multumesc lui dumnezeu ca inca nu l-am simtit

2. un pumn un stomac.

3. O simți în tot corpul. Cel mai scârbos și dureros sentiment. Simți neputință. Te simți vinovat. Simți că îți dispare sufletul și e înlocuit de o aură de foc. Simți vomă. Nu contezi. Gelozia e sora ucigașă și malefică a îndrăgostirii.

4. Simt gelozia în piept, în cap, cum mă apasă ca sarea pe o rană deschisă, în degete, de parcă brusc ar fi ascuțite și aș vrea să le înfig în cineva care să nu plece niciodată, în omoplați, placând pe cel/cea care vrea să mi-l/mi-o fure.

5. În stomac, ca opusul foamei.

Ce crezi despre oamenii care au o reputație de oameni geloși?

1. Nu am o părere, gelozia e un concept subiectiv, trebuie să știu omul și ce înseamnă pentru el a fi gelos/geloasă

2. fostul meu iubit avea reputatie de om gelos. pana la el nu am stiut ce inseamna un om gelos. gelozia mereu am vazut-o ca pe un lucru pueril pana am dat de el... si-a pus sa jure toti prietenii ca daca vreodata o sa ne despartim nu are voie nici unul sa vorbeasca cu mine. voia sa stie in orice minut unde sunt. voia sa-i cer acordul pentru tot ce fac cu viata mea. imi interzicea sa merg la repetitii la teatru (ba chiar m-a pus sa aleg). la un spectacol a iesit din sala pentru ca nu suporta sa vada ca sunt atinsa de alti barbati (era un spectacol teatru dans) iar dupa m-a inselat iar explicatia lui a fost "am facut-o eu primul pentru ca stiu ca o sa o faci" (nu l-am inselat niciodata) partea cea mai amuzanta e ca m-a cucerit pentru ca a facut un pariu cu prietenii lui. cred ca se subintelege din poveste parerea mea. desi cred ca in cantitati mici e chiar amuzant.

3. Depinde enorm. Toți oamenii sunt geloși. Nu mi se pare greșit să fii gelos. Contează cum te manifești. Contează ce ajungi sau nu să faci împins de gelozie.

4. Oamenii geloși simt cel mai tare frica. Nici măcar acel om, pus acolo să îți fie siguranța infinită nu e sigur. Sunt oamenii care aud cel mai tare îngrozitorul gând că sunt singuri pe pământ. Sunt oameni trădați, înșelați, nesiguri, perfect de înțeles. Dar oameni pe care i-am înșela și noi. Pentru că sunt primii, chiar înaintea noastră, care cred că putem avea și pe altcineva.

5. Mi-e frică să le fiu prieten.

Ce simți când provoci gelozie?

1. Instinctiv, regret. Chiar dacă e gelozie fondată sau nu din punctul meu de vedere. Atâta timp cât persoana de lângă mine simte asta, înseamnă că ceva tot n am făcut bine.

2. ma simt ca intr-o cusca. furie. sunt pedepsita pentru ceva ce nu am facut

3. Dacă e intenționat, simt putere, mă simt valoroasă, neînlocuibilă și indispensabilă. Dacă e accidental, mă simt ca un călău fiindcă știu ce războaie se dau în sufletul omului care e gelos.

4. Din păcate simt putere. Gelozia, îmi confirmă surd și gol, că sunt dorit, iubit, vrut. Dar același om singur rămân. De data asta mai singur ca niciodată. Creezi disperare și efort. "Eu nu am cum să fiu înșelat, eu înșel". Pe principiul atacul e cea mai bună apărare. Te voi lăsa să te lupți pentru mine, mereu nesigură, iar în timp ce faci asta, voi găsi și altele să se lupte pentru mine. Pentru că asta am nevoie sute de oameni să lupte pentru mine. Doar așa pot atinge visul acceptării de sine, atunci când mă acceptă, mă vrea, mă sărută o armată întreagă.

5. Prima chestie e că simți putere, nu știu, e ca un... copil care dansează în camera butonului nuclear.

Crezi că în dragostea reală există loc de gelozie?

1. Sunt convins că există gelozie în dragostea reală. Poate în cea utopică. Sunt convins că există gelozie și pentru decedați.

2. cand o sa simt asta atunci iti voi da raspunsul

3. Gelozia e ceva pur egoist. Am auzit undeva chestia asta: "Gelozia e pur și simplu teama că nu ai valoare.". Dragostea reală nu are nicio legătură cu gelozia. Dragostea desăvârșită și ideală se întâmplă fără dorința neapărată de a exista lângă cealaltă persoana. Iubești cu adevărat pe cineva fără să vrei să îl ai doar pentru tine. Dar ăsta e un ideal la care eu nu am ajuns și nici nu cred că o voi face.
În dragostea pe care o simt eu și care cred că e reală, da, există loc de gelozie, fiindcă e o trăire normală, atâta timp cât o controlezi și o alungi la timp.

4. Cred că trebuie demontat cuvântul. Nu e despre alții. Gelozia mea ține de mine, gelozia ei ține de ea. Nu e despre alt om, e despre o relație care îmi e frică că se poate disipa. Cred în încredere. Cred în faptul că putem accepta că suntem atrași de alți oameni și simultan cred că oamenii nu ne aparțin. Cred că în dragostea adevărată, orice ar fi asta, e loc de un dans lent, în doi, între bucuria că suntem aici și frica de unde am putea fi, orice ar însemna asta. Cred că în dragostea adevărată, acest dans e frumos de privit.

5. Depinde cui aparține dragostea reală și în ce stagiu e. Fiindcă știu că există gelozie și din partea lu maică-mea către mine, și e dragoste reală.

Care a fost cel mai imatur, irațional, impulsiv gest pe care l-ai făcut din cauza geloziei?

1. Să nu-mi dau voie să fiu gelos, să mă leg la ochi și la suflet și să pedalez singur la o bicicletă de doi

2. din fericire nu sunt un om gelos dar am si eu momentele mele. prima mea iubire. relatie lunga. primul in toate. eram a lui, doar ca el nu era doar al meu:))) nu am facut nimic iesit din comun... cacaturile alea pe care le facem toti... intrat pe facebook si verificat mesajele aaa si de acolo stiam ca se vede cu o fata asa ca am stat lipita toata ziua de el plus am pus o poza cu noi doi si dupa am schimbat parola ca sa nu intre:))) voiam sa stie ca stiu, de parca rezolvam ceva...

3. De dragul acestei întrebări aș fi vrut să am o poveste vicleană și nebună, dar realizez că nu am recurs niciodată la ceva dramatic pentru a-mi manifesta gelozia. Cred că de fiecare dată când am simțit șarpele ăsta în inimă, am ales să îmi păstrez demnitatea și doar să discut, maxim să fiu pasiv-agresivă și să stârnesc o ceartă.
Gelozia e ceva ce pe mine simt că mă injosește și mă umilește și urăsc să fiu umilită.

4. Nu am făcut gesturi din gelozie. Nu i-am făcut persoanei respective ceva mai mult de o ceartă sau evitare sau ironie. Cele mai rele lucruri mi le-am făcut mie Eu m-am pedepsit pe mine trăit finaluri de relații, menaje a troix-uri din milă, și uriașe urlete în care mă rugam să fiu iubit la infinit. Că le-am transmis mai departe, e posibil, dar nu am vrut niciodată activ să arăt gelozia. Poate din frica de a adeveri acele scenarii. Poate mințind.

5. La banchet, în clasa a opta, când am văzut că prietena mea dansa cu alt băiat, ce-am făcut atunci? m-am ridicat de la masă și m-am dus afară super bosumflat și... m-am uitat la lună. Și-am așteptat să vină ea. Da, Ecaterina, știu că e lame. Ce te așteptai să zic? Că am ridicat paharul de șampanie și am zis hai, femeie, la picior? Tu povești de astea cauți...