Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Crăciun  Sageata  Poveşti de Crăciun la LiterNet

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Crăciunuri de român autoexilat în Québec


Ion Vincent Danu

20.12.2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Pentru mine, Crăciunul, ca şi Paştele, sunt legate de Moşu, bunicul meu dinspre mamă. Mi s-a spus ca aş fi fost nepotul lui preferat. În mod sigur, era bunicul meu preferat (de altfel, singurul, bunicul dinspre tata murind când taică-meu era mic copil...) Vocea lui Moşu (un bariton quasi rusesc, preţuit de altfel cum se cuvine, în vremurile lui bune, când era cantor «oficial» la Catedrala din Sibiu) e legată, pentru mine, inextricabil, de Crăciun. «O, ce veste minunată...» nu poate avea altă sonoritate decât cea a vocii lui... Şi cum Moşu a trecut demult în lumea drepţilor, Crăciunurile mele n-au mai fost niciodată aceleaşi, după 18 ani (atâta aveam când a murit).

Un pic de farmec, poate, când au fost copiii mei mici, când emoţia şi bucuria lor era palpabilă şi când puneam, la magnetofon, să cânte Moşu «O, ce veste minunată...» sau «Trei păstori se întâlniră»... Dar copiii cresc surprinzător de repede, devin adulţi şi, printre străini, uită să mai sărbătorească în româneşte... iar cum eu voi fi moştenit, poate, unele gene de la Moşu, dar nu i-am moştenit vocea... Treptat, Crăciunul se transformă din emoţie pură în bairam comercial, cu multe lumini colorate şi cu cărţi de credit «întinse» peste limită... Astăzi, Crăciunurile mele sunt triste, abia dacă ne putem aduna, de Paşte şi de Crăciun, să rupem pâine împreună... Sarmalele pe care le face nevasta încă mai au ceva din savoarea de altădată, vinul roşu (de import) mai aminteşte, doar prin culoare, de sângele lui Christos, dar ceva s-a pierdut, definitiv... Mă îndoiesc că, dacă aş sărbători Crăciunul în ţară, lucrurile ar fi diferite. Fiindcă Crăciunul e o sărbătoare a copilăriei, a inocenţei, pe care nici măcar nu sunt sigur ca am avut-o după vârsta de 6-7 ani, când am început să mă «socializez», să devin homo sapiens, indiferent ce-o fi însemnând asta... Va trebui să mai aştept un pic, să devin bunic, ca să regăsesc ceva, cât de cât, din spiritul Crăciunului, care n-are nimic de a face cu Moş Crăciun şi toată recuzita comerţului nesocialist. Să devin bunic şi să regăsesc banda aceea, veche de 35-40 de ani, cu vocea de bariton a lui Moşu, veritabilul Moş Crăciun pentru mine...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Colindul din nucă, Ana-Maria Androne-Bouman (4.4/5 - 8 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Moşul şi Banca - o poveste de Crăciun, Diana Cuzic (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Invitaţie la poveste de Crăciun, Redacţia LiterNet (5.0/5 - 10 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Culoarea Crăciunului, Iulia Hossu (5.0/5 - 9 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Domnul C., Alexandra Mariniţu
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Felicitările Fundaţiei Hope and Homes for Children România


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer