Et in Coreea ego (I)

Am fost recent în Coreea de Sud, împreună cu colegul și prietenul prof.dr.arh. Marius Marcu Lapadat, la invitația Ambasadei României la Seoul (care celebrează 15 ani de parteneriat special cu statul-gazdă), cu sprijin financiar din partea Uniunii Arhitecților din România și a Ministerului Culturii. Programul cultural, pe care Marius îl concoctează de cel puțin doi ani, a presupus deschiderea a două expoziții: una amplă și cu caracter introductiv la înțelegerea mediului edificat al patriei noastre, din 1900 până în prezent - Architecture, history and culture in Romania - și o alta, mai redusă, dedicată arhitectului Alfred Samuel Popper, a cărui arhivă a fost donată UAR de către fiica acestuia; deja un studiu consistent a fost publicat de către Monica Croitoru Tonciu, din această arhivă, iar o expoziție itinerantă a fost deschisă în diferite orașe ale României (eu, spre pildă, am văzut-o în subsolul catedralei mitropolitane de la Iași, unde a vorbit autoarea monografiei, dna Cristina Vonarovski și Octavian Carabela. Acesta din urmă este cel care a dat elegant chip grafic cărții și expozițiilor, inclusiv celor două din Coreea de Sud.

În plus, au fost două zile colocviale și la propriu și la figurat, în care și eu și Marius am ținut prelegeri și am discutat cu audiența, împreună cu organizatorul local al evenimentelor, profesorul arhitect Joon Kang, care vine în juriile de diplomă de la UAUIM București încă din 2006, fiind, deci, român onorific deja. Dânsul a avut cuvinte potrivite (când de laudă, când de justă critică) despre România, a făcut analogii cu situația patriei sale și, după cele două zile grele, ne-a arătat pe îndelete și orașul său de reședință, Busan.

Expozițiile au fost deschise în generosul spațiul al West Gimhae Cultural Center, aproape de școala de arhitectură unde lucrează profesorul Joon Kang. Aici, la vernisaj, au venit ambasadorul României la Seoul, Excelența sa dl. Cezar Armeanu și primarul orașului Gimhae (se citește Kimhe, după cum Busan se citește Pusan), cu doamnele. Partea protocolară, care pare să fi generat câteva idei de schimburi de afaceri, dar și cel puțin o viitoare expoziție de costume populare românești din colecția privată a familiei Armeanu, s-a isprăvit prin tăierea de panglică. Scop în care ni s-au dat foarfeci aurite și mănuși albe. Am explicat dlui primar de-a fir a păr toată expoziția. Faptul că a stat aproape două ore la acest eveniment mi s-a părut a fi dovada că evenimentul li s-a părut gazdelor noastre interesant.

Din partea ambasadorului nostru, profesorul Joon Kang a primit o diplomă onorifică, recunoscându-i-se aportul la schimburile culturale coreeano-române de atâta amar de vreme (vine și acum, în iulie, la diplome). Putea fi foarte bine o expoziție pe holurile facultății de arhitectură, cu câțiva studenți plictisiți în audiență; mulțumită dlui profesor Joon și a colegului d-sale, prof.Kim, a devenit un eveniment important, la care a meritat să participe oficialități coreene și române. Participanții locali au fost eficienți, deși engleza pare o limbă cu totul străină majorității covârșitoare a localnicilor, folosind un soft de traducere în comunicarea cu noi...

Până să continuu cu alte comentarii legate de Coreea, urbanismul și arhitectura sa, câteva imagini de la eveniment(e).