Câţi ca noi?

Scriu dintre valize aproape închise, cu mai puţin de 6 ore înainte de a-mi părăsi casa. Vine Crăciunul şi în loc să cumpărăm bradul, să umblăm după cadouri, alergăm după acte, asigurări, traduceri şi autentificări notariale. Ai zice că înainte de sărbători oamenii se întorc acasă, aşa era datina, ăsta ar fi fost rostul. Să te aduni de pe drumuri, să îţi tragi sufletul, să te rogi pentru belşugul casei şi sănătatea alor tăi.

În schimb pornim la un drum pentru care avem bilet doar dus. Anul acesta podoabele noastre pentru brad nu vor ieşi la lumină. Bradul cumpărat pentru începutul tradiţiilor noastre de familie va rămâne în cutia lui, cuminte şi ecologic, la fel ca toate jucăriile anume cumpărate să nu poată fi înghiţite ori rupte de mâini mici. E anul în care sacrificăm sărbătoarea şi nu porcul, sperând, din inimile noastre grele, că după ruperea temporară a legăturilor, la capătul distanţei pe care începem să o străbatem în această dimineaţă, ne aşteaptă rădăcini mai puternice, pentru tradiţii de mai lungă durată.

Câţi ca noi s-or fi îndoit sub greutatea alegerii? Cum e Crăciunul departe de casă? Departe de cei dragi? În alt oraş? În altă ţară? La mii de kilometri? Pe alt continent? Anul acesta vom afla împreună.

Scrieţi-ne. Avem şi adrese constante: anul acesta, LiterNet înseamnă acasă.

Aşteptăm gândurile voastre:
[email protected]
[email protected]