- salată de boeuf;
- antreuri fel de fel (roşii umplute cu salată de vinete, included);
- borş de găină cu taieţei de casă;
- cârnaţi proaspeţi;
- friptură de porc, cu cel mai bun piure de cartofi (din care n-aţi gustat încă, pen' că sunteţi împăienjeniţi);
- desertul nu contează, pentru că am lumânări înalte şi multe altele mai mici, dar foarte luminoase;
N-am oaspeţi anuntaţi, ci aşteptaţi, precum Moş Crăciun, Rudolf, şchiopul călare-pieziş, îngerul şi... Jimmy.
Crăciunul meu cu zăpadă peste dealuri e doar în amintirile copilăriei; acesta de acum, lângă o apă, seamănă cu cele patru petrecute, şi cu al cincilea şi primul (niciodată întâmplate) cândva, la Eforie Nord.
Iată de ce, oriunde mergem, anevoie, veseli - ori împăienjeniţi - în spate avem, întotdeauna, o căsuţă: de melc mic, înaintând sub ape.
©Foto Marta Tomşa