Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Din jurnalul unei tinere preparatoare


Radu Pavel Gheo

26.02.2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Zilele trecute am băut o cafea la Universitate şi, cum stăteam acolo liniştit, am văzut pe masa de alături un carnet deschis, uitat de cineva. Paginile erau scrise de mînă şi destul de citeţ ca să disting de la vreun metru, doi, cuvintele "... pe ea de Universitate!". La asemenea cuvinte curiozitatea a învins, desigur, la puncte bunul-simţ şi, după ce m-am uitat în jur şi am văzut că sînt singurul client pe o rază de vreo cinci metri, am luat cu naturaleţe carnetul şi l-am strecurat în buzunar. Ajuns acasă, am început să-l răsfoiesc înfrigurat. Iată ce am găsit pe ici, pe colo:

"... octombrie 2004. Încep primul meu an ca profesoară în universitate. Profesoară... mă rog, preparator. Preparatoare. Sau cum i-o zice. Un nume cam cretin, dar orişicît. Am avut un noroc teribil cu concursul ăla. Ei, da, dacă fiica lui (aici e o pată uleioasă şi nu se distinge numele) n-ar fi rămas definitiv în Canada, iar fiul lui (la naiba, altă pată de ulei!) n-ar fi prins un post de secretar la minister, n-aş fi ajuns aici. Dar ce-mi pasă! Mă tem doar de primele ore cu studenţii, cînd o să fiu doar eu acolo, în faţa lor. Cum s-or uita la mine?"

Ştiu. Datoria, teama, fiorul, exaltarea. Bla-bla-bla! Ia să vedem mai încolo. Întorc repezit cîteva zeci de pagini.

"... ianuarie 2005. Nu-mi vine să cred! Şeful de catedră mi-a cerut să mă culc cu el. M-a prins pe coridor la cursul de la 6 seara şi m-a chemat în cabinet, cică să-mi explice ce greşeli am făcut la seminarul cu anul I. Şi-acolo a început să se dea imediat la mine. Dar ce-şi închipuie el? Mitocanul! Mă-ntreb dacă ţine minte c-a mai încercat asta o dată şi cînd îi eram studentă. Eu n-o să uit niciodată: a fost singura dată în viaţa mea cînd am picat un examen. Şi mi-a dat şi 7 la restanţă. Am vrut să cer comisie de reexaminare, dar m-am răzgîndit, proasta de mine!"

Da, da... Mare noutate! Ceva interesant nu ştie să scrie domnişoara preparatoare?

"... Tati mi-a mai trimis 500 euro. De semestrul ăsta mi s-a luat seminarul de Cercetare Sociologică, deşi le-am spus că am lucrat opt ani în domeniu. Şeful de catedră mi-a zîmbit acru şi mi-a spus că trebuie să ţinem cont de vechime, competenţă şi - cică - disponibilitate!"

Doamne, fata asta parcă a picat de pe Lună! Ia să mai vedem.

"Am cîştigat un proiect de cercetare cu nişte colegi de la Psiho. Conducătoarea mea de doctorat m-a anunţat direct că nu mă prea vede făcînd faţă la atîtea sarcini: şi predarea, şi cercetarea pentru doctorat, şi proiecte europene. Lulu mi-a zis ieri că îmi bagă strîmbe. Cică a depus şi ea un proiect pentru aceeaşi finanţare şi a pierdut. "Te-ai stricat la gît cu ea pe veci!» mi-a zis. «Mai bine-ţi schimbi conducătorul de lucrare.»"

Sper c-o fi fost atît de deşteaptă! Mai încolo.

"... M-au pus să predau ore de Stenografie la un colegiu afiliat, la două sute de kilometri de oraş. De unde pînă unde? La şedinţă şeful de catedră a spus ceva de genul: «Fiecare face ce trebuie să facă, nu ce-i place!»... Azi am fost la secretariatul rectoratului. Au angajat-o de curînd - direct secretară-şefă. S-a supărat pe mine fiindcă nu pricepea ce vreau şi m-a dat afară. Aş fi avut chef s-o iau de păr şi să mătur cu ea prin rectorat. E amanta nu ştiu cărui afacerist dubios venit din Republica Moldova, zice Lulu. Îmi vine să mă p... pe ea de Universitate!"

Uite, chiar aşa a scris: "p... ". Cu trei puncte. Păi, dacă nici atîta lucru nu e în stare să scrie clar, cum vrea să reziste într-un aşa mediu rafinat? Acolo ar claca şi un tip din Legiunea Străină.

"Nu mai vreau să... " Nici eu nu mai vreau să citesc. Casc. Mă aşteptam la ceva mai zemos. Uf, cine spunea că trăim într-o ţară interesantă? Dimpotrivă: totu-i banal şi previzibil.

(Avertisment: Acest text este pe de-a-ntregul ficţional. Asemenea lucruri nu s-au petrecut, nu se vor petrece şi nici nu se petrec în nici o universitate din România. Iar trucul ficţional cu manuscrisul găsit e răsuflat de vreo două secole. De altfel, cînd ajung acasă, o să arunc carnetul ăla cît-colo!)

(Articol preluat din Suplimentul de cultură, noiembrie 2006)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer