O singură absenţă?

Avertisment: personajele pe care le veţi întâlni mai jos sunt în întregime fictive, cu toate datele lor, adresele email y compris. Orice asemănare, oricât de vagă, cu persoane aparţinătoare unor e-grupuri, este produsul integral al fanteziei autorului.
From: Medb of Connaught [email protected] To: Victor Alexandru Lăpuşan [email protected] Sent: Wednesday, November 13 20.., 23:57 PM Subject: limpezire, tulburare
Bună Victor, Dă-mi voie să vorbesc deschis, eu aşa sunt. Ne ştim de ceva vreme pe listă, ne-am mai întâlnit uneori şi pe altele. Niciodată nu ne-am prea înţeles, sunt destul de surprinsă de mesajul tău pe personală, dar mai ales de tonul şi conţinutul lui. O spui cu seninătate, ca şi cum ar fi lucrul cel mai obişnuit din lume, că te-ai îndrăgostit de mine. Ţi-ai dat seama că nu te pot lua în serios? Dacă e o glumă, e una proastă. Îţi mai permit un singur mesaj personal, în care să-ţi ceri scuze, sau să te explici, altfel îl voi şterge necitit şi la fel voi proceda cu alte mesaje care mi-ar sosi direct de la tine fără să tracă prin listă. Numai bine, Maeve_de_Connaught

From: Victor Alexandru Lăpuşan [email protected] To: Medb of Connaught [email protected] Sent: Thursday, November 14 20.., 00:07 AM Subject: ce-ar mai fi de spus
Dragă Maeve (sau Mairead, sau Medb, sau, de ce nu, Vivianne), Sentimentul care m-a cuprins, cu totul pe nepregătite, ca un tsunami ce înghite un simplu val, e, în primul rând pentru mine, o surpriză. Ce pretenţii am putea avea amândoi să mă explic, eu nu sunt Liciniu, să tot analizez şi să mă analizez. Eu trăiesc. Trăiesc cu aceeaşi intensitate bucuria de a vă împărtăşi psalmii, bucuria de a-mi încleşta gândirea într-o partidă de şah, fie că-l văd pe adversar în faţă, fie că ne transmitem mutările prin e-mail, bucuria oricărei bucurii sau a oricărei dureri. De unde să ştiu de ce te-ai instalat, deodată, în centrul universului meu? Şi cui îi pasă? Ştiu doar că e cinstit să nu-ţi ascund ce simt. Iar dacă-mi vei arunca mesajele la gunoi, internetul va şti să-ţi deseneze câte un trandafir purpuriu în fiecare dimineaţă şi credinţa mea, împreună cu elfii tăi, te vor face să le simţi şi parfumul. Val, ca sir Lancelot întors din cruciadă.
From: Medb of Connaught [email protected] To: Victor Alexandru Lăpuşan, [email protected] Sent: Thursday, November 14, 20.., 01:43 AM Subject: sir Lancelot n-a fost în cruciade
Bună Victor, Ce fel de îndrăgostit oi fi tu, dacă nici nu ştii că nici un cavaler al mesei rotunde n-a fost în cruciade? Nici n-a inventat inchiziţia, nici n-a vândut indulgenţe pentru aşa zisa iertare a unor păcate inexistente. Ei erau fii naturii, îi celebrau misterele şi ritmurile, prin ritualuri sacre, dar ce-ţi explic eu ţie? Victor, trebuie să ştii că eu am viaţa mea. Şi chiar dacă n-aş avea-o, sau, mă rog, ar fi loc în ea pentru cineva, nu văd nici un motiv să fii tu acela. Nu vreau să te rănesc, dar nu avem nimic în comun. Şi te rog, prieteneşte, să renunţi la mesajele personale. Nu vreau să-mi schimb adresa din cauza ta. Numai bine, Maeve. Şi nu mă mai confunda cu Vivianne.
From: Victor Alexandru Lăpuşan [email protected] To: Medb of Connaught [email protected] Sent: Thursday, November 14, 20.., 01:57 Subject: thor=jupiter tonans=
Maeve-Medb, m-ai făcut să caut pe internet, scrie acolo că modelul tău purta sabie, legenda zice că era un soi de amazoană. Nu seamănă cu ce susţii tu pe listă, armonia naturii cu fauna de spiriduşi inclusă. Seamănă, însă, cu tine, iar eu tocmai de luptătoarea asta m-am îndrăgostit. Îţi place sau nu, eşti strănepoata Ligiei. Ştiam bine şi ce gândeşti şi ce simţi în legătură cu ceea ce numiţi voi spiritualitate, dar a fost peste mine să mă-mpotrivesc sentimentului care m-a invadat. Poate că Dumnezeu vrea să-mi încerce credinţa. Sigur vrea să încerce şi ce numeşti tu credinţa ta. Vino, nimfă a pădurii, să ne unim credinţele, natura şi Dumnezeu tot una sunt (Iartă-mă, Doamne). Val, ca valul după val.
From: Liciniu Sigheartău [email protected] To: [email protected] Sent: Monday, November 18, 20.., 09:14 AM Subject: armonia contrariilor
Vreau să apreciez, mai ales ca liber credincios, remarcabila armonie între portretul neopăgânismului, datorat prietenei noastre cu pseudonim celtic şi surprinzătoarea ieşire din rutina citatelor necritice a lui val, ale cărui comentarii la psalmii lui David, deşi discutabile pe alocuri, reprezintă o salutară premieră în asumarea răspunderii morale. Mă întreb în ce măsură coincidenţa "saltului calitativ" al pledoariilor fiecăruia are o determinare obiectivă. li.s.
From: Medb of Connaught [email protected] To: Laura Perju [email protected] Sent: Friday, November 29, 20.., 23:48 PM Subject: vârtej
Bună Laura, Maimuţă poznaşă, nu ştiu ce să mă fac cu Victor, e din ce în ce mai insistent, insistă să petrecem sărbătorile solstiţiului împreună, ca să nu mai spun că el se încăpăţânează să le considere legate de naşterea lui Iisus. Degeaba i-am amintit că la români Crăciun e o divinitate precreştină, că Pčre Noël e o ipostază a divinităţii paterne a naturii universale, scuză-mă că încep să predic faţă de tine, care ai adoptat animismul renăscut, mă exasperează şi ştii tu ce-i mai grav? Că nici nu-mi displace că mă exasperează, aştept toată ziua să mă instalez în faţa monitorului, să vină ca un cavaler. El s-o crede Galahad botezat, păcătuind prin dragostea pentru oaia pierdută, dar eu deja încep să-l văd ca pe un viking ce asaltează o cetate. Tu ce părere ai?
From: Victor Alexandru Lăpuşan [email protected] To: Medb of Connaught [email protected] Sent: Friday, December 13, 20.., 23:51 Subject: ce avea sir Lancelot si eu n-am?
Eu nu sunt nici literat, să povestesc frumos de cum se ştiu oamenii descoperi şi apropia treptat, pe internet, nici reporter teve, care face un interviu cu Vali din piteşti, care s-a găsit cu Abdul din Annaba tot aşa, de trăiesc acuma fericiţi. Eu am nevoie de tine pe măsură ce mă respingi, nu cred nici în ruptul capului că mă respingi şi în sinea ta, iar viaţa ta, care zici că o ai, se poate schimba, atâta timp cât nici nu eşti tributară mentalităţii mele despre a nu despărţi ce-a unit, în sfânta taină, funcţionarul ecleziastic (iartă-mă, Doamne!), în numele lui Dumnezeu. Nu ştiu dacă oraşul tău are coline sau nu, dar ştiu când soseşte ultimul tren de acolo, în seara de ajun. Te voi aştepta până la momentul când voi aprinde lumânările pe crengile bradului. Vezi tu, zeiţă roşcată (aşa trebuie să fii, blondă era Boudica, nu?), la noi se aprind lumânări la slujbele de botez, de nuntă şi de înmormântare. Nu te speria, n-am ştofă de Werther, voi continua să încerc să vă fac să înţelegeţi că diferenţele între meditaţia creştină şi altele foarte la modă ţin şi de formă şi de riscul adresantului, voi continua să joc şah în amintirea misionarului din "Crucea de gheaţă", dar o lumânare din sufletul meu, una singură, se va stinge în noaptea naşterii lui Iisus, dacă n-o să vii. Pentru totdeauna. Iar numele mele de învingător victorios îşi vor pierde semnificaţia. Fireşte, nimeni n-o să se aştepte să le reneg. Pe cavalerul contemporan al tristei figuri n-are de ce să nu-l cheme cu nume de învingător. Nu numele trebuie să ni-l schimbăm, iubito, trebuie doar să-l înţelegem. Aştept şi nădăjduiesc. Victor Alexandru.
From: Adnan Seroussi [email protected] To: Victor Alexandru Lăpuşan [email protected] Sent: Tuesday December 24 20.., 17: 48 Subject: Xmas candle from a muslim soul to my friend val
Dragă val, după cum ştii, seara asta n-are, pentru noi, nici o semnificaţie. Sper că Allah, în nemărginita lui înţelepciune, nu-mi va lua în nume de rău faptul de a utiliza, pentru tine, noul serviciu internet care-ţi va trimite, peste un sfert de oră, exact când ştiu că tu obişnuieşti să aprinzi, în sunetul clopotelor catedralei din Trčves, ascutalt pe CD, primele lumânări în bradul tradiţiei tale, holograma 3D a unei crengi purtând lumina aurie aprinsă întru puţină dragoste şi înţelegere. Iar când strigarea muezzinului mă va chema la rugăciunea mea de seară, voi adăuga, ştiind că Allah nu se va supăra, o rugă şi pentru liniştea ta sufletească. Prin mine, prietenul tău, toată Casablanca sărbătoreşte (Allah mă va ierta), Naşterea celui care, pentru noi, e doar profetul Issa ben Mariam. Al tău Adnan.
From: Larissa Andrejevna Raskolnikova [email protected] To: Victor Alexandru Lăpuşan [email protected] Sent: Tuesday December 24 20.., 23:53 Subject: lumină din lumină aurie
Dragul meu băiat, m-ai speriat în ultimele săptămâni. Nu spui nimic, răspunzi rar şi monosilabic, ba nici nu mă mai plictiseşti cu papa ăla al vostru. Dar eu simt, tu nu uita că sunt rusoaică, eu simt, moy dorogoy, simt în tine o disperare de sfârşit de lume. Ce-i cu tine, băiatule? Dacă vre-o prăpădită din apusul ăla palid şi debil e cauza, de ce nu-mi spui mie, că zbor până-n Carpaţii ăia ai tăi să te alin, nu-mi pasă nici de Saşa, că-i murat în votcă, iar copiii o să mă aştepte oricum. Acuma serios, la mine e aproape de miezul nopţii, tu pe semne tocmai te apuci să-ţi împodobeşti bradul, îţi trimit o poză cu camera, chiar aşa, în clar-obscur. Şi, dorogoy Vytea, o să mă folosesc şi de serviciul ăsta nou, măcar că mă omoară Saşa, costă cât raţia lui de votcă pe cele trei zile de Crăciun, îţi trimit şi o hologramă 3D cu o creangă de brad, ca pe la noi, cu o lumânare albă, ce se va aprinde cu lumină aurie când vei binevoi să doreşti. Cred c-o s-o chem pe Tania, de la etajul de dedesubt, tot e ea singură, poate aşa-l trezim pe Saşa. Copiilor le-am luat patine noi şi câte un pachet de-i zice santa claus. Mai către dimineaţă, vorba vine, pe la 4, o să mă rog pentru tine, dracu' să te ia cu filioque al tău, atuncea vei aprinde încă odată luminile în bradul tău, abia atunci te va ajunge miezul nopţii tale de papistaş păcătos, te sărut. Te-ar săruta şi Saşa, da-i încă beat. A ta Lara.
From: Noburu Hasegawa [email protected] To: Victor Alexandru Lăpuşan [email protected] Sent: Wednesday December 25 20.., 14:11 Subject: a golden-white candle for a friend
Nimic nu ne împiedică, dragă prietene, să aprindem pentru tine o lumânare alb-aurie, pe o creangă de brad, pe care noul serviciu internet ţi-o va proiecta, ca hologramă 3D (softul e japonez, dar păstrează secretul), la ora când, la capătul unei nopţi speciale pentru tine, vei fi primit zeci de asemenea pachete de informaţii, de pe toate meridianele, de la prieteni de toate confesiunile. Ştii, fără îndoială, că noi, ca budişti zen, avem tradiţii în acelaşi timp mai sobre şi mai pline de flori, în jurul solstiţiului, care e universal. Am ales o versiune mai strălucitoare a culorilor Vaticanului, care conţin şi lumina aurie în a cărei forţă miraculoasă cred o parte dintre noi şi îţi dorim să fii la fel de fericit pe cât suntem noi. Fie ca lumina aurie, chiar alături de cea albă, să te înconjoare cu armonia ei. În numele familiei mele (la noi urările tradiţionale se fac de la familie la familie, chiar dacă ziua asta a ta nu e tradiţia noastră), Nobu Alte şi alte holograme aurii, până când cenuşiul timid al ferestrei din spatele monitorului la care val surâdea împietrit se deschise spre argint auriu, în razele unei dimineţi de iarnă rece precum cristalul. După o noapte de aşteptare, vineţiul vag translucid al unui obraz neras se reflecta, înconjurat de hologramele pâlpâitoare, în ecranul amuţit. Şi cum local e dimineaţa de Crăciun, îl voi părăsi pe eroul meu imaginar, în voia soartei sale, nu înainte de a face câteva minime precizări: Prezenţa mea aţi început deja s-o intuiţi de îndată ce mesajele purtătoare de holograme alb-aurii pe verde brad, din care am selectat cel mult 17%, le-aţi putut citi în limba acestor ultime rânduri. Prietenii ecumenici ai lui val le vor fi scris în engleza deja universală (mă rog, versiunea fiecăruia de engleză), dar, traducându-le, am intenţionat să vă las în ambiguitate. N-ar trebui să fiţi siguri nici că am relatat fapte petrecute, nici că am inventat totul. Exact cum nu trebuie să fiţi siguri dacă subiectul uman al neaşteptatului val de dragoste ce-l izbise pe erou îi va suna sau nu la uşă. Căci morala fabulei, dincolo de cea subsidiară, dar simetrică, a finalului oarecum fowlesian al poveştii de dragoste aferente, trebuia, IMO, să fie independentă de raportul realitate/ficţiune. Dacă faptul esenţial că mai toate fusele orare şi-au trimis prietenia sub forma luminii aurii, dar respectând convenţia condiţionării confesionale a lui val, nu vă e de ajuns, n-aveţi decât să trimiteţi soluţiile voastre de final pe adresa povestitorului, pe care deja o cunoaşteţi: [email protected]. Nu e exclus ca unii din voi să aducă la uşa lui val persoana aşteptată. Sau măcar un mesaj de la aceasta. Oricum, toate soluţiile voastre vă aparţin. Poate aşa vom avea o şansă să aflăm, împreună, de ce în jurul bradului tradiţional s-a înregistrat o singură absenţă. Poate că cea mai semnificativă legătură a poveştii de mai sus cu Crăciunul e bazată pe amintirea unei nuvele a lui Radu Cosaşu, în care una din nenumăratele sale mătuşi inventa, în beneficiul personajului narator, o tradiţie ad hoc: orice scriitor evreu ce se pretinde, trebuie să aleagă cea mai bună pagină scrisă peste an, ca s-o ardă de Crăciunul creştin. Sigur că autorul nu are privilegiul de a fi nici evreu şi nici dovada că ar fi scriitor, dar... nu putea risca. Aşa se face că stângăciile pe care cititorii le vor fi decelat au fost lăsate să zburde în voie, în cinstea Crăciunului.
24.11., 12:32 - 25.11., 15:49, 2002