Pianistul Horia Mihail, violonistul Alexandru Tomescu şi viloncelistul Răzvan Suma reprezintă deja trei nume cu greutate pentru solistica autohtonă. Aflaţi în prima tinereţe a unei maturităţi artistice clocotitoare, cei trei solişti - prieteni şi parteneri în Romanian Piano Trio - propun în CD-ul recent editat de Humanitas Multimedia un tip de discurs situat la cele mai înalte cote ale rafinamentului, într-o performanţă artistică ce îi poate face să regrete pe aceia ce nu au intrat încă în posesia albumului.
Este vorba despre o versiune plină de prospeţime şi de debordantă energie la Trio nr. 4 în do major de Mozart şi Trio nr. 2 în fa major de Schumann. Firescul cu care este obţinut sunetul mozartian epurat de orice apăsări nespecifice stilului, chiar şi în nuanţele mari sau în momentele de mare virtuozitate, se relevă ascultătorului ca o floare rară pe care o găsim doar la numele mari ale genului. Sigur că o listă de superlative poate ridica semne de întrebare. Oare chiar aşa să fie? Oare aceşti tineri de care a auzit din păcate prea puţină lume în România să fie chiar acei artişti de care ne este de fapt atât de dor într-o viaţă concertistică destul de cenuşie?
Răspunsul este unul fără echivoc. Da. Fiecare în parte ca solist şi parcă mai mult - deşi aprecierea are o inerentă doză de nedreptate - în această minunată alcătuire denumită pe drept cuvânt şi atât de onorant pentru noi Romanian Piano Trio, aceşti minunaţi artişti fac o superbă trecere a şcolii interpretative româneşti printr-un prezent dificil către un viitor, sperăm, mai strălucitor. Recunoscuţi fiecare în parte peste hotare atât prin premiile câştigate, cât şi, mai departe, prin poziţiile pe care le-ar fi putut ocupa în continuare, cei trei artişti au ales să revină acasă fiind încredinţaţi că se pot afirma artistic chiar dacă punctul de staţie constant al periplurilor lor internaţionale se numeşte România. Mai mult decât atât, cei trei au decis să militeze prin actul lor artistic împotriva falsei concepţii că în România muzica clasică depăşeşte cu mult nivelul intelectual comun al populaţiei. În 2006 au întreprins un turneu în ţară cu un program dedicat creaţiei schumaniene cu un succes autentic. Nici nu putea fi altfel, iar motivul este greu de descris în cuvinte pentru cine nu a avut şansa de a-i asculta pe viu pe Horia Mihail, Alexandru Tomescu şi Răzvan Suma. Urmează în 2007 un turneu Sibelius.
Fără a dori să facem o antireclamă pentru CD-ul despre care vorbim în acest articol, spectacolul live oferit de Romanian Piano Trio este întotdeauna entuziasmant. Dacă perfecţiunea tehnică, dinamica nuanţelor, calitatea sunetului de ansamblu şi în acelaşi timp a celor trei muzicieni luaţi fiecare în parte sunt date certe pentru o ascultare a versiunii de album, spectacolul vizual al acestor energii care de multe ori trimit prin bucuria actului artistic la performanţa jazzistică este chiar dimensiunea ce întregeşte un act artistic excepţional.
Schumann-ul interpretat de Romanian Piano Trio este dovada ambiţiei de a atinge nivelul cel mai înalt. Romantismul lor este unul al căilor spinoase, în care primordiale sunt ideile şi idealurile ce transcend muzica. Cu un vibrato atent dozat şi o frazare care mai ales în părţile lente atinge câteodată senzaţia imponderabilităţii, muzica sentimentelor intense ce alternează cu momentele serene de contemplaţie vine către ascultător ca o izbăvire şi o luminoasă aducere aminte.
Astfel de momente sunt din fericire la îndemâna noastră şi pe CD. Avem şansa de le atinge şi înţelege. O triplă şansă.
Articol apărut în Adevărul Literar şi Artistic la 17.01.2007