Jurnalul unei fete greu de trezit

mi-e atât de rău de la supărare că simt acid în gât și în stomac și îmi curg lacrimi din gură

ura mea pentru CFR e constantă, consistentă, conștientă, considerabilă, co-dependentă, cognitivă, covârșitoare

mirosul de priză arsă e diabolic: a ciorbă ușor stricată; după ce am stropit peste tot cu ulei de rozmarin, neînțelegând de unde vine duhoarea care îmi inunda nările și pe care o adulmecam, inhalând disperată spre a desluși sursa, am mirosit și priza, ca ultimă opțiune

să dorm goală și singură într-un pat larg de hotel, odihnindu-mă pentru spectacol: una dintre cele mai dulci plăceri din lume

cuvântul "luminiș" mă umple de sfințenie; văd luminișul acela din inima mea tainică, verde, verde și cu flori mărunte, cu copaci împrejur printre crengile cărora respiră soarele, iar eu mă simt ca Bambi (Bambi e una dintre cărțile mele preferate)

m-am lăsat pierdută prin acest oraș în care jucăm deseară, căci îmi place întotdeauna să mă pierd ca să îmi testez orientarea în spațiu, și am zis "Doamne, călăuzește-mi tu pașii"; am ajuns la un turn, apoi la o biserică ortodoxă frumoasă; n-am apucat să intru, căci, întorcând capul, văd că vis-à-vis e Teatrul; și-am zâmbit: "tot la Teatru m-ai adus, Doamne? de câte ori o să-mi mai faci asta?"; nu sunt curioasă, încă, de sala în care voi juca; continui să mă plimb

zăresc un magazin de rochii și fuste lungi, elegante, vaporoase; bineînțeles, intru; sunt sclava frumuseții!

pe cine interesează acest jurnal? pe nimeni. să continui...

îmi amintesc de primele luni ale acestui an în care nu eram decât umbra unei ființe și îmi amintesc că am înviat sprijinindu-mă în prietenie, dar prietenia aceea temeinică, nu difuză și în niciun caz cea pângărită; mă obsedează subiectul; am fost o cinică în această privință încă de când eram mică; îmi amintesc în clasa a patra când învățătoarea i-a adus mamei mele la cunoștință faptul că am scris într-o compunere că "prietenia nu există"; se poate să fie așa? adesea m-am lăsat vrăjită (și încă o fac) de unii oameni cărora le ofer ființa mea intimă, vulnerabilitatea mea; de cele mai multe ori mă trezesc trasă pe sfoară; știu ce înseamnă trădarea. o știu. o simt.

sunt mult prea credulă, sunt un copil mic; unii speră să-și desăvârșească eul până la treizeci de ani; eu abia m-am născut a doua oară la douăzeci și șase, abia văd lumea adevărată, abia descopăr senzații ce-mi erau străine; păi ce poate fi aievea pentru un alcoolic? sunt un copil mic...

acum refac firul de unde m-am oprit din crescut (cinșpe ani). am hălăduit pribeagă timp de unsprezece ani.

sunt un copil mic dar sunt familiarizat cu sângele, trădarea, ura, nostalgia, dorul, înșelăciunea, viciul, abuzul, sexul, tristețea profundă, furia

furia, da. nu pot să scap de ea. sunt foarte furioasă în stomac. și nu știe nimeni pentru că nu vede nimeni. eu tac, tac mai mult. tac cum n-a mai fost liniște până acum. scriu și citesc și ascult. tac. în stomac am o fabrică de metal. în stomac am țigle, în stomac se construiesc fiare ciudate, în stomac am o uzină. clocotesc. în stomac am infernul și toți cei care îmi greșesc sunt aruncați acolo.

înainte de culcare, îmi place să îmi imaginez cum blestem pe unul sau pe altul dintre oamenii care mi-au trădat sufletul și fidelitatea iubirii, cum îi reduc la stadiul de embrion și cum mă trezesc din tirada năvalnică în care am fost posedată, pentru ca, istovită, să îi mângâi pe cap, să îi țin în brațe și să îi iert.

nimic n-are rost.

din toate astea.

liniștea are rost. în liniște îmi pot auzi dimensiunea spirituală. că mă tulbură ceva sau cineva, contează mai puțin. am reușit să fac să conteze mai puțin. paradoxal, sunt la fel de sensibilă. doare la fel, dar acum înțeleg. când înțelegi, te relaxezi. când te relaxezi ești pregătit de luptă. eu sunt. dar unde e frontul? l-am purtat mereu cu mine sau e lumea exterioară?

mi-a spus un bătrânel odată "ești prea deșteaptă, ești prea dificilă, n-o să-ți găsești ușor bărbat"; bineînțeles că am fost flatată, bineînțeles că l-am crezut.

din copilărie am știut că virtutea mea cea mai mare este inteligența.

nu sunt. nu sunt cum credeam. o dovedește comportamentul meu din trecut.

și de aceea a trebuit să mă nasc a doua oară.